Învățătorul Dumitru N. Ionescu (născut Dietrich Binder) s-a născut în anul 1888 în Apoldul de Sus, județul Sibiu, ca fiu al lui Niklaus Binder. A fost cel mai mare dintre frați, care erau de meserie săpunari și lumânărari. Din cauza faptului că întreaga familie a fost lovită de boala sfârșitului de secol XIX, și anume TBC-ul , toată familia a venit la Câmpulung Muscel, deoarece acolo erau și aer curat și hrană bună. De asemenea, familia învățătorului Ionescu a venit la Câmpulung și pentru apele termale de la Băile Kretzulescu.

A fost coleg de clasă cu liderul țărănist Ion Mihalache

Dumitru Ionescu, odată ajuns la Câmpulung, a fost trimis la școala de la Bărăția. Profesorul Andreas Peter Ionescu, nepotul protagonistului nostru: „Permiteți-mi să fac referire și la familia mamei, cu care a avut și deosebiri, dar și foarte multe asemănări. Trebuie să spun că, în «Monografia Vrănești», inginerul Toma Dumitru spune că tatăl bunicului mare ar fi fost logofătul Nae. Imposibil. Bunicul nu a provenit dintr-o familie aleasă, ci dintr-una de meșteșugari de lângă orașul Sibiu. Ca și celălalt bunic, la o vârstă fragedă a rămas orfan și singur pe lume. Spre deosebire de vienez, el a avut parte de un preot care l-a susținut moralmente și a încercat să obțină pentru el ceea ce astăzi se cheamă subvenții. Nu a reușit. Însă senatorul Stănescu și fratele său, notar în Câmpulung, i-au schimbat numele și i-au găsit un tutore și anume pe Bucur Pantelimon Vișoiu, mare proprietar de oi și alegător la Colegiul I Mățău. Cu numele transformat și complet românizat, bunicul meu a intrat la Școala Normală din Câmpulung Muscel. Pe motiv că era etnic german, nu avea dreptul să intre într-o școală de stat care pregătea învățători pentru Statul Român. Pe timpul lui Carol I exista totuși antigermanism, iar bunicul a trecut prin multe greutăți”. Protagonistul nostru a fost coleg de școală cu celebrul țărănist Ion  Mihalache și cu fratele acestuia.

A participat la Primul Război Mondial

După terminarea studiilor, Dumitru Ionescu a fost repartizat învățător la şcoala din satul Vrănești, comuna Călinești. Ulterior, devenit director al acestei instituții, a avut mai multe întrevederi cu președintele Partidului Național Țărănist, Ion Mihalache, Ionescu fiind membru al acestei formațiuni politice până în anul 1930. „Ramurile ardelene și cele regățene din PNȚ nu s-au înțeles niciodată și de aceea nici bunicul nu s-a înțeles cu Ion Mihalache. În semn de protest, a plecat să profeseze în comuna Dor Mărunt, județul Ialomița. Aici ar fi putut să se însoare cu fata unui boier, însă a fost chemat în 1916 la Regimentul 30 Muscel din Câmpulung Muscel. Așa se face că, împreună cu acest regiment, bunicul a intrat în focurile Primului Război Mondial, trecând Carpații. A trecut prin culoarul Rucăr-Bran și a campat la Râșnov. Aici a cunoscut-o pe viitoarea soție, de profesie, de asemenea, învățătoare. Era de origine săsească. Revenind la profesie, bunicul a fost învățător suplinitor în Făgăraș la Şcoala românească de fete. Când tata avea 12 ani, bunicul a dat examen pentru învățători de gradul II și asta a fost, nu institutor sau profesor. Bunicul se perfecționase în filozofia germană și citea „în gotic” la fel cum citea românește. Avea ca pasiune și matematică, devenind membru al Societății Române de Matematică. Avea o cultură vastă, nu ca învățătorii din ziua de astăzi. Era foarte modest… De asemenea, a contribuit la înființarea școlii din satul Radu Negru, comuna Călinești, iar la un moment dat era învățător atât la Vrănești, cât și la Radu Negru. Bunicii de la Vrănești au fost foarte mulțumiți când tata a intrat la Facultatea de Medicină, iar în vacanțe tata a fost luat pe front ca personal medical auxiliar în Waffen și a fost campat la Spitalul Militar German de la Odessa. Unii spun că și bunicii ar fi intrat în Waffen SS ca voluntari, dar nu am date concrete. Se știe însă sigur că tata a fost și că bunica a executat confecții la războiul de țesut din pânză și lână atât pentru ostașii germani, cât și pentru ostașii români, cât timp aceștia au luptat pe frontul de est. Bunicul comanda și premilitara din satul Vrănești…”, ne-a mai spus Andreas Peter Ionescu.

Ar fi fost ținut în arestul Securității timp de 6 luni

Imediat după război, învățătorul Dumitru Ionescu s-a pensionat, tocmai pentru a nu avea „complicații” din cauza trecutului său țărănist. Însă și așa a avut unele probleme în anii 1947-1948 cu Securitatea din orașul Topoloveni, deoarece ar fi făcut parte din rezerva Waffen SS, fiind oricând pregătit să plece pe front. Din unele informații, pentru aceste bănuieli, Dumitru Ionescu ar fi fost ținut în arestul Securității timp de 6 luni. „Bunicii de la țară, așa cum le spuneam eu, au intrat apoi într-un adevărat anonimat. Pot spune că o duceau destul de greu, dar pot spune că bunicul îl ajuta permanent pe tata. De altfel, tata a fost cel care a avut grijă să fie înmormântați așa cum trebuie. Au murit cu regretul că au părăsit Ardealul pentru această zonă, că au părăsit occidentul civilizat pentru acest orient balcanic. Pentru acele vremuri, bunicii de la Vrănești au făcut parte din elita societății românești din această zonă. Chiar dacă nu au fost profesori, bunicul a fost cel mult învățător de gradul II, cred că au avut ceva de spus în satul Vrănești din comuna Călinești”, a încheiat profesorul Andreas Peter Ionescu.