Dreapta argeşeană suferă de flebită, i-a mai dat şi Băsescu o copită

Există o snoavă pe care o știu și ateii și lacheii, ba chiar și pigmeii. Cea cu scorpionul ce se roagă de o zebră să-l treacă apa, dar care nu-și poate ține în frâu instinctul de prădător și își înțeapă „animalul de povară” ce-l transporta pe malul celălalt fix în mijlocul fluviului, cât să moară amândoi fără glorie, ca să nu spun direct ca fraierii. Cam așa a procedat Traian Băsescu în relația cu PMP Argeș și cu șeful acestei filiale, Cătălin Bulf. În mod inexplicabil, după ce l-a alergat pe Bulf prin tot județul să-i facă organizații și să țină încă aprinsă flacăra băsismului, cât o mai fi ea într-un județ roșu până și în gaura anusului, l-a scuipat golănește pe locul 10 al listei PMP pentru europarlamentare. Adică nici călare, nici pe jos, nici în afara listei, dar nici pe la începutul ei, unde ar putea fi rost de ceva locuri eligibile. Cu alte cuvinte, trage Bulf, dar în folosul meu și al altor județe, nu al băsiștilor din Argeș, câți or mai fi ei, dar care au plasat totuși filiala în primele trei din țară la alegerile din 2016. Dar asta e politica, nu e pension de domnișoare, mai ales când te așezi la masă cu un geostrateg și un geofutac politic precum Traian Băsescu. Îți asumi niște riscuri de șifoneală și de paradeală, ca să folosesc un limbaj mai de port, pe înțelesul lui Onaca și Robert Turcescu. Și cred că și Cătălin Bulf avea oareșce idee în ce borș marinăresc se bagă, deși îl consider unul dintre ultimii idealiști de pe scena politică argeșeană. Poate și fiindcă a făcut școala la vremea ei și are și ceva resurse care să-i permită să stea o juma’ de an la plajă și cealaltă la bibliotecă.
Ce observ eu, ca ziarist, e că prin copita dată lui Bulf, Traian Băsescu a dat o mândrețe de copită și opoziției din Argeș, care e și mai departe acum de o eventuală coagulare. În Consiliul Județean, bunăoară, tocmai fiindcă n-avea obligații financiare şi nici afaceri în județ, Bulf era cea mai critică voce a președintelui Dan Manu și făcea o echipă foarte sâcâitoare pentru PSD-iști, alături de liderul liberal Adrian Miuțescu. Și mai e ceva. În contextul în care liberalii n-au un argeșean în primii douăzeci pe lista la europarlamentare și nici USR n-o duce mai bine la acest capitol, deci opoziția din Argeș nu e reprezentată pe loc eligibil la alegerile din mai, cu atât mai mult se impunea parcă un gest reparatoriu pentru județul nostru, măcar din partea lui Traian Băsescu și a partidului său.
Nu știu care va fi în continuare traseul politic (dacă va mai exista unul) al lui Cătălin Bulf. Îl văd apatic și dezamăgit, parcă a redus turația, deși campania electorală bate la ușă. Așteaptă și parcă nici el nu știe ce, dezamăgit de pumnul în bărbie pe care i l-a aplicat Traian Băsescu. Și, uite așa, opoziția din Argeș mai pierde o componentă, în contextul în care și așa nu sunt prea multe opțiuni într-un județ roșu de când lumea. Trist însă, pentru cei de dreapta, e că pune umărul la acest lucru Traian Băsescu. Dar poate că Băsescu nu e de dreapta și nici n-a fost vreodată și doar niște idealiști ca Bulf şi alții ca el l-au crezut astfel. Ca să închei pe un ton ironic, și așa dreapta argeșeană suferea de flebită. Acum i-a mai dat și Băsescu o copită.