Fibrilația atrială (FA) este o aritmie supraventriculară caracterizată electrocardiografic prin oscilații de mică amplitudine ale liniei de bază – undele f cu frecvența de 300-600/’, variabilitate a amplitudinii, formei și timingului, precum și un ritm ventricular neregulat. În ciuda dezordinii electrice evidente a cordului, pacienții cu FA diagnosticați precoce și tratați optim pot duce o viață de calitate și cantitate rezonabile. Flutterul atrial, o aritmie înrudită pe care trebuie să o avem în minte ca diagnostic diferențial, are frecvența de 300 +/- 50 bătăi/minut, timingul și morfologia fiind constante. Frecvența ventriculară la pacienții cu FA netratată oscilează între 100-160 bpm, putând depăși 250 bpm în sindromul WPW (Wolff-Parkinson-White) din cauza conducerii pe o cale accesorie.
„Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie întâlnită în praxisul clinic”
Medicul cardiolog Adrian Tase: ”FA paroxistică se termină spontan în 7 zile. Termenul spontan este ușor confuz, pentru că nimeni nu așteaptă o săptămână fără să intervină terapeutic. În cazul în care FA depășește o săptămână, dar revine la ritmul sinusal normal în mai puțin de un an, FA se numește persistentă, iar peste un an este încadrată ca permanentă, dar nu literalmente, pentru că și în această fază poate fi readusă la ritmul sinusal normal prin intervenții de ablație. FA solitară (lone AF) apare la persoane sub 60 de ani care nu suferă de hipertensiune arterială (HTA) sau alte boli cardiace structurale. Această formă de FA are un risc mic de complicații tromboembolice, motiv pentru care nu necesită tratament anticoagulant.
FA paroxistică pare adesea în dezechilibre ale sistemului nervos vegetativ, simpatic (FA adrenergică), în efortul intens sau emoțiile puternice, respectiv parasimpatic (FA vagotonică), în relaxarea vesperală sau în timpul somnului. Prima poate fi contracarată de betablocante, a doua de disopiramidă. Alcoolul etilic este adesea un factor precipitant. Din perspectiva epidemiologică, FA este cea mai frecventă aritmie întâlnită în praxisul clinic, cu o rată de spitalizare la nivel global de 33%. Pacienții cu FA au un risc dublu de deces de orice cauză, ca și un risc de 5 ori mai mare de a face un accident cerebrovascular de tip ischemic față de cei fără FA. Prevalența FA în populație este proporțională cu vârsta, fiind foarte rară sub 40 de ani și cu frecvență mai mare după 70 de ani”.
„Diagnosticul este sugerat de palpitațiile rapide neregulate și confirmat de electrocardiogramă”
”În privința factorilor genetici, au fost identificate mai multe mutații responsabile pentru FA familială. Principalele cauze ale FA sunt: hipertensiunea arterială cu hipertrofie ventriculară stângă, insuficiența cardiacă congestivă floridă, valvulopatiile mitrale și aortice, cardiomiopatiile, hipertensiunea pulmonară severă, ca și obezitatea, cu sindrom de apnee în somn. Trebuie luate în calcul consumul de etanol/cafeină/nicotină și starea glandei tiroide. Caracteristicile clinice sunt palpitațiile rapide neregulate, oboseala (fatigue), dificultatea în respirație (dispneea), intoleranța la efort, amețelile (vertigo). Uneori apare poliuria prin eliberarea peptidului natriuretic atrial.
Există și persoane asimptomatice. Examenul fizic detectează un deficit de puls între auscultația cordului (frecvența cardiacă mai mare) și palparea pulsului radial (mai mică). Diagnosticul este sugerat de palpitațiile rapide neregulate și confirmat de electrocardiogramă. Cazurile severe beneficiază de electrofiziologie. Un scop major al terapiei este prevenirea complicațiilor tromboembolice, de aceea tratamentul începe cu anticoagularea, pentru a preveni un eventual stroke ischemic. Tratamentul de urgență al FA se face în regim de terapie intensivă prin cardioversie transtoracică (șoc electric extern) sau cu medicamente antiaritmice injectabile (propafenone, amiodarone, flecainide)”, ne-a mai declarat dr. Adrian Tase.
