# Justiția argeșeană a fost reclamată pe subiectul libertăţii de expresie
Pe portalul oficial al Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) au fost publicate primele informaţii despre un proces ale cărui origini se găsesc la Piteşti. Este vorba despre cauza 60183/2017 – Pricope contra României, al cărei subiect principal de dezbatere îl constituie libertatea de expresie.
În esenţă, este vorba despre plângerea depusă la instanţa europeană de la Strasbourg de către jurnalistul Sterian Pricope, condamnat, prin hotărâre definitivă, de către Curtea de Apel Piteşti, să-i plătească, în solidar cu S.C. Smart Press, daune morale şi cheltuieli de judecată în valoare totală de 7.000 de lei unui om de afaceri din Câmpulung. Acesta din urmă a intentat acţiune civilă, considerând că unele articole şi fotografii publicate în perioada septembrie 2011-martie 2014 de către Pricope pe site-ul www.bitpress.ro i-ar fi afectat prestigiul, demnitatea şi onoarea. Pentru acest motiv s-au pretins, printre altele, daune morale de aproape 250.000 de euro, Tribunalul Argeş admiţând în parte acţiunea, iar Curtea de Apel menţinând această hotărâre, deşi reclamantul nu a prezentat niciun probatoriu (martori, înscrisuri etc.) care să indice, fie şi indirect, faptul că ar fi fost cu adevărat afectat şi prejudiciat moral, aceasta fiind o condiţie obligatorie statuată atât în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie din România, cât şi în aceea a CEDO.
Cum l-a transformat Curtea de Apel Piteşti pe Pricope din jurnalist în „persoană fizică”
Dosarul Pricope contra României n-ar fi ieşit din tiparele obişnuite ale unui proces având ca subiect libertatea de expresie dacă motivarea Curţii de Apel Piteşti n-ar fi fost bazată pe argumente cel puţin bizare, care, din punct de vedere al jurisprudenţei create, desfiinţează aproape toată presa românească. Astfel, instanţa argeşeană a stabilit faptul că Sterian Pricope nu poate fi considerat jurnalist, calitate pentru care a susţinut că ar fi obligatorie absolvirea de studii superioare în specialitatea jurnalism; cum Pricope nu are astfel de studii, atunci, în ciuda practicii şi a expertizei sale din domeniul jurnalistic, a fost categorisit de Curtea de Apel ca fiind „persoană fizică”. Numai că această cerinţă nu se regăseşte nicăieri în legislaţia românească, care nu prevede ce condiţii obligatorii trebuie să îndeplinească cineva pentru a fi considerat jurnalist. De altfel, cei mai mulţi dintre ziariştii români nu îndeplinesc această condiţie şi iată numai câteva exemple: Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chireac (ingineri ca pregătire universitară), Mihai Gâdea (teolog adventist), Rareş Bogdan (licenţiat în ştiinţe politice), Ion Cristoiu (licenţiat în filosofie), Mircea Badea (cibernetician), Denise Rifai (economist), Cornel Nistorescu (filolog) ş.a.m.d. Deci, după logica instanţei piteştene, nici aceştia, ca şi ceilalţi ca ei din toate redacţiile din ţară, nu sunt jurnalişti, ci persoane fizice!
O altă condiţie bizară pe care Curtea de Apel a pretins-o pentru a i se recunoaşte cuiva calitatea de jurnalist este aceea a aderării la o organizaţie profesională; nici această prevedere nu există nicăieri în legislaţia internă şi în cea europeană şi nici nu poate fi, de vreme ce libera asociere este un drept şi nicidecum o obligaţie. Şocant de-a dreptul e faptul că instanţa argeşeană a stabilit că o persoană nu poate beneficia de protecţia articolului 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului decât dacă este jurnalist în sensul precizat de ea, deşi libertatea de expresie, prin orice mijloc, inclusiv prin presă, este garantată oricărui cetăţean!
Motivaţiile instanţelor argeşene, care cuprind şi alte susţineri care aproape că desfiinţează activitatea de presă (printre altele, rezultă că dacă scrii despre un corupt nu trebuie să îi menţionezi numele, fiindcă îi afectezi astfel prestigiul şi viaţa de familie!), au atras atenţia jurnaliştilor precum şi a organizaţiilor civice care apără drepturile omului şi libertatea presei. De asemenea, cazul Pricope contra României a fost preluat pe portalul juridice.ro, în Monitorul Drepturilor Omului şi pe alte forumuri de dezbatere juridică. De altfel, Sterian Pricope intenţionează ca, după finalizarea acţiunii sale de la Strasbourg, să facă publice toate documentele procesului său.
Instanţele argeşene, la un pas să se facă iarăşi de râs la CEDO
În faţa instanţelor de la Piteşti, Sterian Pricope a invocat în mod special cauza Papaianopol contra României, care este cel mai bun exemplu de comparaţie, fiindcă lui Dan Papaianopol, profesor de sport la un prestigios colegiu din Câmpulung şi colaborator la o revistă sindicală, Curtea de la Strasbourg nu i-a negat calitatea de jurnalist şi, în general, i-a recunoscut şi reabilitat libertatea deplină de expresie, inclusiv prin intermediul presei. Numai că această speţă a fost total ignorată de către Tribunalul Argeş şi de către Curtea de Apel Piteşti, deşi CEDO i-a dat dreptate profesorului Papaianopol după o decizie strâmbă tot a judecătorilor argeşeni într-un caz aproape la indigo după acela al lui Pricope. De fapt, drept reper de judecată în întrebarea adresată de Curtea Europeană Guvernului României în cazul lui Pricope a fost indicată expres tocmai cauza Papaianopol contra României, adică procesul care, dacă ar fi fost luat în considerare şi analizat atent măcar acum, ar fi putut evita posibilitatea ca situaţia penibilă pentru prestigiul justiţiei româneşti să se repete!
Cătălin Ion Butoiu
