Martori la atentatele din 22 martie, de la Bruxelles, au fost şi doi jurnalişti musceleni care îşi propuseseră ca în acea zi să viziteze Parlamentul European, instituţie aflată în imediata apropiere a staţiei de metrou unde s-a produs cea de-a treia explozie. Directorul şi redactorul-şef de la televiziunea „Muscel TV”, Adrian şi Ema Popa, au ajuns în Belgia cu o zi înainte de atentate, pe 21 martie, aterizând pe aeroportul Zenvetem, cel în care s-au produs două dintre incidente. Au călătorit în avion împreună cu doi europarlamentari români, Norica Nicolai şi Cristian Preda.
După cum ne-a relatat Adi Popa, cei doi s-au cazat la un hotel situat chiar în centrul oraşului, apoi au călătorit cu trenul către o altă localitate, acolo unde au fost aşteptaţi de câţiva prieteni cu care s-au îndreptat către Gent. S-au întors la Bruxelles tot cu trenul. „La intrarea în gară, trenul s-a oprit şi a staţionat vreo douăzeci de minute. Am întrebat ce se întâmplă şi ni s-a spus că sunt oameni pe şine, iar circulaţia va fi întreruptă până când Poliţia va rezolva problema. Apoi, la hotel, alt deranj! Câţiva militari cu armele la vedere, o ambulanţă… Am aflat ulterior că militarii îl trântiseră la pământ pe un individ considerat suspect, acela fiind apoi dus cu ambulanţa la spital”, povesteşte Adrian Popa.
„Am fost aruncaţi brusc într-o lume pe care nu o cunoşteam”
În ziua celor trei atentate, jurnaliştii musceleni trebuia să fie prezenţi la Parlamentul European, acolo unde era programată să se desfăşoare o comunicare despre criza refugiaţilor. Sunetul insistent al sirenelor autospecialelor de intervenţie l-au tratat ca pe ceva obişnuit într-un mare oraş european, numai că un apel telefonic primit din România i-a făcut să realizeze ceea ce se întâmplă. Nu luaseră contact cu realitatea prin intermediul televizorului, deoarece deplasarea în Belgia trebuia să fie şi una de relaxare, fără racord la evenimentele zilnice. Au ieşit din hotel şi au realizat că au intrat într-o altă lume. „Peste tot erau maşini de Poliţie, Pompieri, ambulanţe, elicoptere… Priveam în jurul nostru fără să înţelegem nimic. În acele momente, lumea noastră nu încăpea în lumea de acolo. Eram într-o lume pe care nu o cunoscuserăm până atunci”, povesteşte Adi.
Li s-a sugerat să rămână în cameră, dar au preferat să iasă pe stradă. Au fost atenţionaţi că se vor face percheziţii în hotel şi au fost rugaţi să ofere imediat informaţii despre orice persoană sau lucru suspect pe care îl observă. Cu camera video la ei, s-au îndreptat către sediul Parlamentului, aflând, însă, că acesta este închis din cauza atentatului produs la staţia de metrou din apropiere. „Filmez la întâmplare maşini de poliţie cu sirenele urlând, oameni care fug sau care privesc năuciţi în jur şi-i zic Emei: «Cred că urmează să scoată armata». Ne deplasăm haotic pe străzile din jur şi, după câteva minute, vedem maşini ale armatei, pline cu militari înarmaţi, cu puştile în mâini şi, probabil, cu glonţ pe ţeavă…”, rememorează Adi Popa momentele incredibile trăite la Bruxelles.
„În atmosfera sfâşiată de urletul sirenelor şi spartă de zgomotul brutal al motoarelor de elicopter n-am mai regăsit nimic din farmecul acelor locuri pe care le vizitasem în urmă cu trei ani. Totul era trist şi agresat. În Piaţa Bursei era pustiu sufleteşte, deşi vreo câteva zeci de suflete tinere îmbrăcate trupeşte în alb, negru şi mulatru colorau asfaltul cu mesaje scrise cu cretă.: „Love always win!”, „We are one!”, „Brussel, ma belle!”. Aşa scriau oamenii ăia tineri, cu ochii trişti. Şi aprindeau lumânări, şi tăceau sfâşietor ca şi cum ar fi zbierat alţii oriunde în altă parte a lumii!”, aşa descrie jurnalistul muscelean clipele de după atentate.
Au ajuns acasă în ziua următoare, simţind, după cum spune Adi, „ceea ce nu am simţit niciodată acasă, adică faptul că României îi pasă de românii ei”. Aeroportul din Bruxelles era închis, Adi şi Ema erau captivi într-un război atipic, dar au ajuns cu bine în Olanda, la Amsterdam, de unde au luat avionul către casă. Totul a fost posibil, spun ei, cu ajutorul europarlamentarului Victor Boştinaru, a unui reprezentant al diplomaţiei româneşti şi a familiei Mezei, de la Tarom. Au scăpat de coşmar, dar cei doi susţin că nu pot uita uşor ceea ce au lăsat în urmă, la Bruxelles.
Ema Popa: „Oamenii şi-au revenit cu greu din frică”
„La Bruxelles oamenii şi-au revenit cu greu din frică, au ieşit câţiva tineri în centrul oraşului şi au început să scrie cu cretă pe asfalt mesaje de pace, de iubire, de toleranţă, de compasiune. Erau tineri creştini, musulmani, albi, negri sau mulatri, îmbrăcaţi modern sau cu haine tradiţionale neamului lor. Erau trişti. Toţi. Pentru că lumea lor le fugea de sub picioare. Lumea lor construită pe cuvinte, priviri, prietenii devine o lume a fricii, a neîncrederii, a dezbinării. Lumea mea va fi marcată de aici înainte de teama din ochii acestor tineri”, ne-a spus jurnalista de la Muscel TV.
Un muscelean ars în Colectiv a fost externat din cauza atentatelor
Afluxul de răniţi din cauza atentatelor a făcut ca patru români arşi în Clubul „Colectiv” şi internaţi în Spitalul Militar „Regina Astrid” din Bruxelles să fie transferaţi în altă locaţie, în regim ambulatoriu, pentru recuperare. Printre ei s-a aflat şi musceleanul Marius Frătoaica, cel care a mai fost internat şi la un spital din Norvegia.
Material realizat de Cătălin Ion Butoiu
