În istoria fotbalului românesc există jucători care au strălucit prin trofee și titluri, dar și fotbaliști care au lăsat o amprentă prin muncă și disciplină. Un astfel de nume este Marius Bilașco, fost atacant al echipei FC Argeș, un jucător cunoscut pentru spiritul său de sacrificiu.Atacantul maramureșean a jucat timp de 7 sezoane la gruparea din Trivale, cu mici împrumuturi la FC Onești, Politehnica Timișoara și FC Minerul Baia Mare. Evoluțiile constante l-au ajutat să facă pasul la Unirea Urziceni, acolo unde a câștigat titlul național și a jucat în grupele UEFA Champions League, contabilizând 6 meciuri și reușind să marcheze un gol împotriva echipei scoțiene Rangers FC, meci disputat pe stadionul Ibrox, terminat cu scorul 1-4. După ce echipa ialomițeană s-a desființat, a mai jucat pentru Steaua București, Tianjin Teda, FC Energie Cottbus și Rapid București. La echipa națională de fotbal a României a jucat 5 meciuri, debutând cu Ucraina, pe 29 mai 2010. În prezent, Marius Bilașco este director sportiv la CFR Cluj, aflându-se de 9 ani în organigrama clubului din Ardeal.
„A fost ceva uluitor, o senzație aparte am avut”
Cum a început povestea ta în fotbal și cum ai ajuns la FC Argeș?
– Am iubit fotbalul de când mă știu și mi-am dorit mult să-mi croiesc un drum în acest sport. Am început fotbalul la CSȘ Sighetu Marmației și la vârsta de 14 ani am fost selectat la Școala de Fotbal „Nicolae Dobrin”. Vă dați seama cât de mult a însemnat pentru mine acel pas, având în vedere faptul că veneam la un club care era destul de respectat la vremea aceea, la nivel de copii și juniori. Atunci am avut primul contact cu orașul Pitești, totul a fost nou pentru mine. Veneam dintr-o altă zonă a țării, una destul de îndepărtată, dar mi-a prins foarte bine, deoarece am învățat foarte multe lucruri utile. Dupa 2 ani petrecuți la Școala de Fotbal „Nicolae Dobrin”, am făcut pasul la FC Argeș.
Ce a însemnat pentru tine perioada petrecută la FC Argeș?
– Au fost primii pași la un club cu tradiție și istorie în fotbalul românesc și nu voi uita niciodată acele episoade. Am ajuns într-un moment important al clubului, iar aici mă refer la faptul că echipa participa în competițiile europene. Avea evoluții foarte bune și în campionatul românesc. La vremea aceea eram doar un puști de 16 ani care a intrat într-un vestiar cu fotbaliști importanți și valoroși. Am avut mari emoții să văd niște jucători pe care doar la televizor îi urmărisem. A fost ceva uluitor, o senzație aparte am avut.
Cum era atmosfera în vestiarul echipei în acea perioadă?
– Am avut mari emoții atunci când am intrat pentru prima oară în vestiarul echipei mari. Îmi aduc aminte că era chiar înainte de meciul tur din Europa, când FC Argeș urma să joace împotriva celor de la Celta Vigo. Erau fotbaliști importanți în acel moment în cadrul echipei, iar atmosfera pe care aceștia o creau era una extraordinară. Nimeni nu făcea pe liderul, dimpotrivă, se ajutau și se sfătuiau între ei. Am fost primit foarte bine de veterani, încurajat și sprijinit. Mi-au spus că, dacă sunt serios și îmi văd de treaba mea, voi avea viață lungă acolo și voi ajunge un jucător important.
Care este primul moment important din cariera ta pe care nu îl vei uita niciodată?
– Debutul în Liga 1, la vârsta de 17 ani, într-un meci împotriva celor de la FC Național, în anul 1998, câștigat de FC Argeș cu scorul de 1-0.
Ce meci sau sezon consideri că te-a definit cel mai mult ca jucător?
– Sezonul în care am câștigat campionatul cu Unirea Urziceni, 2008-2009 . Este de referință pentru mine acest sezon, pentru că am participat în UCL și apoi am ajuns la echipa națională.
„Dânsul mi-a fost antrenor și pedagog în cea mai sensibilă perioadă a carierei mele”
Ce antrenor ți-a influențat cel mai mult cariera și de ce?
– Dan Petrescu, pentru că am reușit cele mai importante performanțe cu acesta pe banca tehnică. Am învățat foarte multe de la el si m-a îndrumat în toată cariera mea. Însă un respect aparte îl am și pentru domnul Mihai Georgescu, cel care mi-a fost antrenor la Școala de Fotbal „Nicolae Dobrin”. Dânsul mi-a fost antrenor și pedagog în cea mai sensibilă perioadă a carierei mele. Mi-a îndrumat pașii, mi-a spus că pentru a ajunge fotbalist nu este de ajuns talentul, ci munca și seriozitatea.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit în cariera de fotbalist?
– O mare provocare pentru mine a fost transferul în China, când am fost nevoit să mă adaptez la o altă lume și la un fotbal total diferit față de ceea ce eram obișnuit. Dar m-am descurcat, cred.
Cum ai descrie stilul tău de joc în perioada de vârf a carierei?
– Aici îi las pe alții să mă descrie. Ceea ce pot spune este că am fost un clasic număr 9. Am fost un fotbalist foarte muncitor, dar și extrem de serios. Nu mi-am bătut joc de meseria mea, am respectat pe toată lumea. Am fost mai retras, nu mi-a plăcut să ies în evidență decât pe gazon.
Ce sfat le dai tinerilor jucători care visează să ajungă la nivel profesionist?
– Fotbalul este despre cât de mult ești dispus să te sacrifici. Drumul către marea performanță este extrem de complicat și dificil. Sunt puțini care reușesc, deși sunt foarte mulți practicanți. De ce? Pentru că un tânăr are nevoie de cineva care să- ghideze drumul în viață, iar eu am avut privilegiul să am alături oameni speciali și profesioniști. Am făcut și multe sacrificii, ce-i drept. Am plecat de acasă, de exemplu, de copil, am venit la mii de kilometri, dar mi-am dorit din tot sufletul să ajung ceva în viață și am muncit pentru visul meu. Le recomand tuturor copiilor să îndrăznească să viseze și să-și dorească mult să ajungă fotbaliști.
Marius, cum privești astăzi echipa FC Argeș și parcursul ei în fotbalul românesc?
– În acest sezon a reusit o performanță extraordinară pentru o echipă nou-promovată. A demonstrat că o formație cu un buget mai mic față de multe grupări se poate califica în play-off și chiar are șanse la câștigarea campionatului. Ce spune asta? Faptul că acolo se muncește cu spor, există seriozitate, implicare și pasiune.
0 Comentarii