Web Analytics

Dieter din Muscel şi pâinea germană la cuptor

de | 7.05.2020 13:22 | Actualitate

# Până să revină în oraşul natal să-şi împlinească pasiunea pentru brutărie, Dieter Gheorghiu a lucrat trei decenii în televiziune

Da, îl cheamă Dieter, s-a specializat în Germania, are cuptoare nemţeşti şi reţete de pâine din ţara lui Goethe… Doar că îl găseşti pe strada Traian, în Câmpulung, pe lângă fostul parc de maşini al lui ARO. Şi da, e muscelean! A copilărit în oraşul împărţit în două de Râul Târgului, a plecat în cel traversat de Dâmboviţa şi acum a revenit acolo unde anotimpurile le recunoşti după culorile pădurii, nu neapărat după data din calendar, ca în Bucureşti. O spune chiar el, Dieter. Apropo, numele de familie e Gheorghiu.
Dieter s-a născut la Câmpulung, a crescut la Câmpulung şi a plecat apoi să-şi urmeze pasiunea care i-a devenit profesie, adică s-a apucat de televiziune. E adevărat că totul a pornit de la tatăl său, Dan Ioan ”Nuţu” Gheorghiu. ”Tata a început prin a filma mici documentare cu prietenul lui, domnul Mitrea, filme ce erau rulate la Casa Sindicatelor, vizavi de Primărie. Urmând meseria lui, am realizat şi eu, la rându-mi, sute de proiecte frumoase în ţară şi în afara ei”, povesteşte el. Dar, ca orice muscelean, nu a scăpat de patima întoarcerii acasă. Şi a făcut-o, după aproape trei decenii de TV. Doar că a lăsat documentarele şi s-a apucat de altceva: de făcut pâine. Nu de alta, dar, spune Dieter, “ţin minte pâinea neagră din copilărie, caldă, mâncată cu telemea proaspătă şi salată de roşii… Nu-ţi mai trebuia nimic. Iar atunci toate aceste produse erau naturale, nu ştia Ceauşescu de E-uri, premixuri şi alte bălării pe care le găsim în magazine acum”.

50.000 de pâini la leu sau altceva

”Ideea a plecat de la un prieten bun, scenograful de film Mihai Dorobanţu, care cocheta cu ideea să facem un magazin bio cu produse româneşti autentice, din zona noastră. Cu zacuscă, slăninuţă afumată, ouă, brânză de burduf şi… pâine. Pâine ce trebuia produsă cât mai natural şi fără E-uri, ceea ce s-a şi întâmplat până la urmă”, ne spune Dieter. Doar că Mihai a fost prins cu alte treburi, aşa că s-a apucat doar Gheorghiu de pâine. ”Am plecat prin ţară la doi prieteni, oameni cu experienţă în domeniu. Ei m-au ajutat mult să iau decizia să fac ceva ce n-a făcut nimeni în România, adică să fac o pâine premium, gustoasă şi bună, fără E-uri şi neapărat coaptă la foc de lemne. Iar coptul este, de fapt, esenţa, chestia care dă unicitate acestei pâini artizanale”, susţine musceleanul. Şi începutul nu a fost deloc simplu, dincolo de investiţia făcută chiar de el însuşi.
Mai întâi a testat piaţa, deşi lucrurile erau evidente. Vorba lui: “Piaţa e plină de brutării şi retaileri de produse congelate şi apoi coapte în cuptoare electrice. Nu aveam nici banii şi nici voinţa de a apăsa un buton şi peste două ore să iasă 50.000 de pâini la un cost de sub 1 leu. Şi numai pâine nu e! Şi atunci am decis că trebuie să vin cu ceva nou, natural şi de foarte bună calitate”. Aşa că Dieter a pornit la drum având ca scop fabricarea pâinii cu ingrediente naturale şi în cuptor pe lemne. Ţinta: “omul care ştie să mănânce pe cât posibil natural, bio, mai spre ceea ce mâncau bunicii şi străbunicii noştri”, susţine el. Mai ales că este evidentă acum întoarcerea la produsele bio, la lumea în care se mânca mai sănătos şi, pe cale de consecinţă, oamenii trăiau mai mult. “De curiozitate, dacă te uiţi pe crucile vechi de la morminte ale oricărui cimitir, ai să vezi la ce vârste se murea”, este convins Dieter Gheorghiu.

Totul made in Germany

Musceleanul devenit brutar şi patron de brutărie – firma este “Dieter´s Bread – Artisanal Bakery” – a căutat şi a găsit spaţiu, a construit brutăria conform normativelor specifice activităţii şi, cu puţin ajutor de la prieteni, a dus lucrurile la capăt. Nu că n-ar fi avut şi surprize neplăcute, de la tardivitatea reacţiei unor furnizori de utilităţi, la lipsa de reacţie a unor oameni.
“Ceea ce m-a frapat este că nu am găsit în oraş oameni care să vină să muncească. Este incredibil pentru mine ca într-un oraş cu un şomaj ridicat să nu găseşti forţă de muncă bine calificată. Am adus oameni de la Bucureşti să pun rigips, să torn şapă… şi tot aşa. Greu şi anevoios drumul. Apoi au urmat Germania, pregătirile şi inaugurarea la 1 octombrie 2019”, rememorează Dieter problemele întâlnite.
“Am plecat prin ţară, pe la brutari, să învăţ, apoi am căutat cel mai bun cuptor din lume şi l-am găsit în Germania, am fost acolo la cursuri şi am obţinut diplomă de brutar”, povesteşte musceleanul. S-a întors, dar nu singur, că a venit şi neamţul specialist să pună împreună activitatea în regulă, au apărut primele reţete şi brutăria a început să producă. “Toate reţetele sunt germane, dar adaptate la gustul românilor, pentru că noi, chiar dacă nu recunoaştem, avem o cultură foarte slabă a mâncatului de pâine. Pe vremea lui Ceauşescu ne înghesuiam la pâinea albă şi când şi când mai prindeam neagră. Am adaptat reţetele germane la cerinţele românilor, dar cu făină românească. De ce cuptor german şi nu românesc? Din simplu fapt că nu există, nu se fabrică şi nici nu se comercializează. Mai sunt ici-colo, prin curţile oamenilor, cuptoarele bătrâneşti de cărămidă în care mai fac covrigi şi turte şi uneori cozonaci. Dar tradiţia asta a cuptoarelor «româneşti» nu a existat niciodată”, explică Dieter cum stă treaba cu vestita pâine în cuptor care niciodată nu a fost fabricată aşa, ca pentru o mică afacere, ci doar pentru autoconsum şi, eventual, pentru doi-trei vecini şi cunoscuţi.
Cuptoarele au fost luate din Germania, dar, spune Dieter, „mai sunt două fabrici mari în Europa, fabrici de cuptoare pe lemne, una în Spania, cealaltă în Italia. Niciuna dintre ele nu are o capacitate de producţie mai mare de 20-30 de pâini. Cuptoarele pe care le-am achiziţionat au o capacitate medie. Ele sunt suficiente la «nivelul» Câmpulungului. Dacă aş face delivery în alte zone mai mari, mi-ar trebui cuptoare pe lemne de capacitate mare, de 200-300 de pâini la o şarjă. Aşa mă mulţumesc cu 50 de pâini per şarja de lemne arse”, explică brutarul muscelean. Dar extinderea, sub o formă sau alta, e aproape.

Gata de extindere, prin acordarea francizei

În timp, pâinea lui Dieter a ajuns şi la Rucăr, şi la Piteşti, dar şi la Bucureşti, pe bază de comenzi, fără a exista comandă minimă şi fără a se taxa transportul. Iar în această lună Dieter Gheorghiu este pregătit pentru francizarea produsului care îi poartă prenumele, în baza unui contract cu Germania. „Deja am câţiva prieteni care vor să deschidă în câteva oraşe mari din ţară. Valoarea francizei este de 5.000 de euro, iar investiţia privată sau din fonduri europene este de aproape 40.000 de euro şi poate fi amortizată în unul-doi ani, depinde însă de oraşul în care vinzi, de oamenii care cumpără şi de seriozitatea celui francizat. Acesta din urmă este cel mai important, pentru că nu voi franciza unor oameni care vor doar câştig şi mai puţin respectarea reţetelor şi a ingredientelor. Se mai percepe o taxă de 1.200 de euro/lună după primele trei luni care sunt free. În tot acest timp de trei luni se fac implementarea, marketingul şi producţia în sine, cel francizat va avea sprijinul necondiţionat al «Dieter’s Bread» în tot ceea ce înseamnă afacerea”, explică Dieter paşii spre dezvoltarea unei afaceri de succes în întreaga ţară.

„Pâinea pe care mi-o făcea bunica”

Aşadar, contează nu neapărat banii celui francizat, ci modul cum acesta respectă tehnologia de fabricaţie. Totul se face manual şi în cantitate mică. Primul foc în cuptor contează, trebuia să se ajungă la vreo 450 de grade, apoi, treptat, temperatura scade până la cea optimă de coacere. Între timp se pregăteşte aluatul, care e pus în coşuleţe de răchită, lăsat la dospit şi aşezat apoi în cuptor pentru vreo patruzeci de minute de copt. Iar ce iese… „Făcută artizanal, pentru mine fiecare pâine în parte este o «operă de artă», parcă fiecare are în ea ceva din sufletul celui care-o face. De aceea eu nu-i spun brutărie, ci e un loc magic în care oameni cu suflet fac pâine. Ideea este să faci tot timpul ceea ce-ţi place. Atunci meseria devine artă”, este convins Dieter.
Dar, ca de obicei, când cineva face ceva, apar şi criticii… „Păi, nu-i poţi satisface pe toţi… Unii îmi spun că de ce se lipesc pâinile între ele, alţii că o vor mai arsă, alţii mai light… şi tot aşa”, tot felul de reacţii de care are parte brutarul. Dar există şi partea cealaltă, oricum mult mai amplă ca reacţii. „Cei care ştiu, cunosc, aşa că pâinea noastră este apreciată, nu degeaba avem cereri din toată ţara. Şi e plăcut să constaţi că ceea ce facem în locul magic mulţumeşte gustul multora. Cel mai mult m-a impresionat o doamnă care ne-a spus la începuturi: «Bine aţi venit la noi în oraş!», dar şi un alt domn care ne-a zis aproape cu ochii în lacrimi: «Este pâinea pe care mi-o făcea bunica mea…». Cred că este cea mai mare fericire să ştii că-i faci pe alţii fericiţi, chiar şi cu lucruri mărunte”, este convins Dieter.

Planuri de dincolo de pandemie

„Aşteptările mele au fost mari de la bun început. De ce? Pentru că este o pâine premium, o pâine curată şi coaptă la foc de lemne, după cele două etape de dospire. Iar acum facem pâine albă 100%, ţărănească, pâine intermediară, neagră, albă cu cartofi fierţi de noi şi pasaţi, am făcut recent şi pâine cu cartofi şi ceapă… Am avut o pâine premium cu alac şi secară, însă am renunţat pentru moment la ea, pentru că furnizorul nostru din Germania de făină de alac bio şi-a oprit exporturile către România. Şi o să încercăm să facem cele mai bune baghete din oraş, iar, după ce trece pandemia, şi o pâine din făină integrală, ne-au cerut-o mulţi clienţi. Probele cu baghetele au ieşit absolut geniale”, ne spune Dieter Gheorghiu, a cărui afacere a fost şi ea afectată de pandemie: „Ne afectează puţin vânzările, pentru că oamenii nu mai ies din casă şi atunci ne-am gândit să facem delivery cu comandă minimă (poate se strâng mai mulţi vecini) şi o putem duce noi la ei, astfel mai evităm umblatul de colo-colo şi împrăştierea virusului”.

Despre germani şi pâinea lor

Dieter spune că s-a simţi ca acasă în Germania, când a fost la specializare. „Am fost primit foarte bine de către nemţi şi am convenit ca, după ce ajung cuptoarele în România, să vină şi ei să mă ajute să implementez tot aici. Şi asta s-a întâmplat în august anul trecut. Eu cred că ei au cea mai bună pâine din lume şi nu atât cea mai bună ca gust, cât cea mai digestivă şi sănătoasă pâine, pentru că lor chiar le pasă ce mănâncă. De-aia l-am rugat pe brutarul-şef al lor să adaptăm reţetele germane la ce mănâncă românii, cu ingrediente româneşti. Ei nu mănâncă deloc pâine albă şi rar intermediară, în rest neagră, cu secară, cu grâu spelta”, povesteşte Dieter.
Cătălin Ioan Butoiu

 

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii