Dezvoltarea imobiliară din anii ’66-’70 din Piteşti

Dezvoltarea platformei industriale din jurul Piteştiului a făcut ca în municipiul reşedinţă de judeţ să se construiască blocuri de locuinţe pe bandă rulantă. Perioada de vârf a fost între anii ’66-’70, când, în doar patru ani, s-au construit peste 10.000 de apartamente. Odată cu dezvoltarea marilor platforme industriale din jurul Piteştiului, Dacia, Arpechim sau Fabrica de Motoare Electrice, liderii comunişti au trecut şi la acţiunea de modernizare şi sistematizare a municipiului reşedinţă de judeţ.

„Prezenţa blocurilor de locuit este un atribut indispensabil în peisajul oraşelor noastre”

Practic, între anii 1965 şi 1975, au fost demolate cartiere întregi de case, iar în locul lor s-au ridicat blocuri de locuinţe, fapt ce a făcut ca, în această perioadă, populaţia Piteştiului să se dubleze, de la 60.000 la 120.000. Perioada de vârf, atunci când s-au ridicat în timp record mii de apartamente, a fost între anii ’66-’70. În doar patru ani s-au construit peste 10.000 de apartamente. Deşi această dezvoltare urbanistică venea pe fondul demolării forţate a mii de case, mesajele propagandistice abundau în presa vremii ca realizări măreţe, menite să crească nivelul de civilizaţie a piteştenilor. ”Prezenţa blocurilor de locuit este un atribut indispensabil în peisajul oraşelor noastre. În locul vechilor case insalubre au apărut cvartale noi, cum sunt de pildă la Piteşti, cele din Calea Bucureşti, Zona Sud, Zona Nord şi mai recentele în construcţie Exerciţiu şi Trivale. După cum e şi firesc, în aceste cvartale s-au construit sau se construiesc pentru populaţie unităţi comerciale şi de deservire, farmacii, creşe şi grădiniţe, plus zone de agrement şi spaţii verzi… Anul 1969 se anunţă la fel de prodigios ca şi anii precedenţi (când s-au dat în folosinţă, în perioada 1965 -1968 – 4.223 apartamente). Cifrele fiind grăitoare în acest sens, iar câteva din ele ne reţin atenţia: Consiliului Popular Judeţean Argeş i-au fost alocate pentru 1969 investiţii totalizând 276 milioane lei, volum care, faţă de prevederile cincinalului, creşte cu 23%. Din totalul fondurilor de investiţii, 52% sunt destinate construcţiilor de locuinţe. Astfel, se vor da în folosinţă alte 3.128 de apartamente la care se adaugă alte 200 de apartamente ce se vor executa din fondurile populaţiei. Reţinem faptul că lucrătorii Trustului Judeţean de Construcţii Argeş vor realiza o bună parte din construcţiile amintite cu un grad de confort diferenţiat şi cu grija de a reduce preţul de cost. Este interesant să reţinem că preţul de cost mediu pe apartament a ajuns în acest an, 1969, la suma de 39.000 de lei, reprezentând 58% faţă de anul precedent, lucru ce va permite ca în acest an să se execute (cu aceleaşi fonduri) 750 de apartamente în plus. Sunt premise ca, în urma aplicării unor soluţii mai judicioase, preţul de cost pe apartament să scadă şi sub 35.000 de lei”, se menționa în ”Secera şi Ciocanul” din 1969.

„Zilnic, numeroşi oameni ai muncii primesc cheile noilor apartamente”

Propaganda comunistă nu uita să le reamintească oamenilor, prin presa scrisă a vremii, de efortul statului faţă de satisfacerea nevoilor cetăţeanului. ”Tovarăşul inginer Gheorghe Băiaşu de la T.J.C. Argeş a anunţat deputaţii la o recentă sesiune că s-au luat măsuri noi în acest sens; de pildă, se va trece la construirea primelor 50 de apartamente din panouri mari (procedeu economic şi rapid), iar pentru alte 200 de apartamente se va aplica aşa numitul sistem «fagure», la fel de economicos. Succinta trecere în revistă a acestor date este de natură să sublinieze şi mai pregnant efortul pe care îl face statul pentru nevoile cetăţeanului. Un apartament confortabil atrage după sine, cum e şi firesc, întregirea «zestrei» obiectelor de uz cotidian – televizorul, frigiderul, aspiratorul, aparatul de radio etc. (…) Zilnic, numeroşi oameni ai muncii primesc cheile noilor apartamente. Faptul – devenit obişnuit – reprezintă, în fond, efortul făcut în statul nostru pentru om, pentru satisfacerea nevoilor sale”. Şi pentru că dezvoltarea economică mergea mână în mână cu boom-ul imobiliar, cine părăsea satul şi venea să lucreze la oraş în fabrici şi uzine primea ca bonus şi un apartament. Astfel de anunţuri abundau în singurul oficios comunist din Argeş, ”Secera şi Ciocanul”: ”Rafinăria Piteşti angajează urgent personal. Angajaţii vor primi imediat locuinţe corespunzătoare în oraşul Piteşti”.

Un apartament cu două camere confort I costa 65.000 de lei

Pentru cei care nu voiau să devină chiriaşi în ”ghetourile” tip fagure ale lui Ceauşescu, statul avea o altă ofertă. Una specială, numai că, de această dată, apartamentele nu se mai dădeau moca, ci contra cost. ”Oficiul pentru construirea de locuinţe proprietate personală Piteşti, cu sediul în strada 1 Mai, nr. 44, a încheiat contractările de apartamente pe anul 1969. În continuare se vor face înscrieri pentru contractări de apartamente care se vor da în folosinţă în oraşul Piteşti în anul 1970. Pentru acest an se pun în vânzare 450 de apartamente, confort I şi II, cu două şi trei camere în zonele Trivale şi Piteşti Nord. Costul orientativ al unui apartament cu două camere confort I va fi de 65.000 de lei, iar pentru un apartament cu trei camere, de 81.000 de lei. Tot pentru anul 1970 se vor construi 44 de apartamente la Curtea de Argeş şi 54 la Câmpulung Muscel”, se spune într-un anunţ publicat de conducerea judeţeană de partid în ”Secera şi Ciocanul”.