Parcă nu e corect ca medicii de la Mioveni să amenințe cu demisia atunci când oamenii au mai multă nevoie de ei. Dar parcă nici să-i lași în linia întâi a pandemiei cu mâinile goale, ca pe soldații de la Oarba de Mureș, nu e corect. Îi condamni să fie doar niște cifre într-o viitoare statistică a morții. Fiindcă asta e realitatea, n-au ce le trebuie în lupta inegală cu Covidul. Și nu doar personalul medical de la Mioveni nu are ce-i trebuie, ci și cel din Pitești, Câmpulung sau Curtea de Argeș. Parcă nu e corect să vrei tu, medic, salariu mare, ca să nu pleci de foame în străinătate și românii să facă acest efort colectiv ca să te țină acasă, iar când aceiași români se uită la tine să le salvezi viața, tu să faci un pas în lateral.
Da, parcă nu e corect ca un spital nou ca Mioveniul să fie ținut pe post de bibelou, departe de războiul cu Covidul. Dar nici să-l transformi pompieristic (peste noapte și fără o minimă consultare prealabilă) în unitate cu profil de infecțioase – și asta fiindcă tu, Spital Județean, n-ai fost în stare să-ți organizezi și dotezi o secție de boli infecțioase ca lumea, la Pitești – nu e normal. Pare că vrei doar să arunci pisica din brațe.
Nu e normal nici ca noi, ziariștii, să aflăm pe surse despre infectații cu coronavirus din județ și despre bâlbele și barbariile de care se lovesc aceștia în spitale, iar oficial să nu ți se comunice nimic pe temă. Și mă refer la „cazul Boian”, pus împreună la Infecțioase cu alt pacient, în contextul în care erau libere cel puțin zece saloane, iar cei doi se puteau infecta reciproc, atâta vreme cât testele lor nu erau definitive.
Nu e normal nici ca prefectul să-i informeze/amenințe pe ziariști, pe grupul de presă comun cu instituția, că încalcă legea dacă dau alte informații decât cele de la București, trimise de Grupul de Comunicare Strategică. De Grupul de Înmormântare Strategică, așa cum i-a spus Tolontan, după numărul de morți de Covid palmat la Suceava și aflat „pe surse” de ziariști.
Apropo, am văzut zilele astea documentarul „Colectiv” și prima întrebare pe care mi-am pus-o e dacă spitalele noastre au devenit mai sigure după această tragedie. Și dacă nu cumva de Covid-19 am mai putea scăpa, însă de pioceanic și infecțiile nosocomiale, ba.
Ca să revin la temă, nu e normal nici ce s-a întâmplat cu asistenta de la Ambulanță care a fost trimisă s-o asiste/însoțească pe femeia de la fabrica Lear din Câmpulung depistată cu coronavirus. Și care a fost amenințată cu dosar penal când a întrebat de ce n-a venit izoleta, că altfel, fără echipament, ea ar putea fi următoarea victimă, infectându-se. I s-a transmis sec că izoleta (singura, de altfel, din județul Argeș) nu mai are filtre, la pachet cu amenințarea cu pușcăria. Și care alegere ar fi mai normală?, întreb și eu. Să alegi să mori, sau să alegi să faci pușcărie, dar să-ți salvezi viața? Multe lucruri nu sunt normale în zilele astea. Dar haideți să ne facem toți meseria și să nu mai palmăm adevărul, că altfel n-o să ieșim la liman!
Și închei tot cu o replică a lui Cătălin Tolontan, din documentarul „Colectiv”. Ea se referă la relația întotdeauna duală a ziariștilor cu oficialitățile și cu adevărul: „Când ziariștii se poartă frumos cu oficialitățile, acestea sfârșesc prin a se purta urât cu cetățenii”.

P.S. Vorbeam de morții ascunși de la Suceava, iar fiul meu se află acolo de aproape o săptămână, ca trimis special al Antenei 3, pentru care transmite zi de zi și oră de oră. Cu un ochi râd și cu altul plâng. Ca părinte, mi-aș dori să nu fie acolo, însă ca ziarist îl înțeleg și sunt de acord cu opțiunea lui. Cum spuneam, haideți să ne facem fiecare meseria, că numai așa ieșim la lumină!