A făcut ocolul lumii cazul impresionant de vinerea trecută, când mai mulţi civili au intervenit pentru a-l ţintui la pământ pe Usman Khan, atacatorul de pe Podul Londrei, în apropiere de Fishmongers’ Hall, înainte ca acesta din urmă să fie împuşcat mortal de poliţişti. Unul dintre civili l-a atacat pe terorist cu un stingător, iar altul, cu un dinte de narval. Implicarea acestor bravi oameni de pe stradă a făcut ca drama de pe Podul Londrei, unde fuseseră deja uciși doi oameni, să nu fie și mai mare. ”Implicare”, ”empatie”, ”reacție” sunt cuvinte ce le lipsesc multor români și multor piteșteni. Dacă la Londra nu e primul și nici ultimul act de curaj al unor trecători, la Pitești pasivitatea și lașitatea sunt la ele acasă. Vă aduceți probabil aminte de sfâșietorul caz de acum 21 de ani, când Ileana Voican și-a dat foc în fața Primăriei Pitești, iar sute de trecători au urmărit-o pasivi cum se chinuie în flăcări, fără să aibă cea mai mică reacție, fără să intervină, de parcă ar fi asistat la un film și nu la o tragedie. Iar lașitatea de la Pitești de atunci nu a fost singulară. Acum câțiva ani, în plină zi, un cerșetor aflat în fața Bisericii ”Sf. Ioan” a fost răpit în plină zi de către stăpânii de sclavi de la Berevoești fără ca vreunul dintre numeroșii trecători să intervină. În acest an, tot în centrul Piteștiului, un bărbat și-a băgat concubina într-un tomberon și tot în plină zi și tot într-o zonă aglomerată. Nu a intervenit nimeni dintre zecile de pietoni din zonă în sprijinul bietei femei. Și sunt doar trei cazuri nominalizate dintre multe sute petrecute în ultimii ani. O lașitate și o pasivitate condamnabile și care se întâlnesc în sute de localități din țară și în mii de alte cazuri, nu doar la Pitești.
Piteștenii nu intervin când cineva de lângă ei e în pericol, preferă să fie nepăsători, așa cum au fost de prea multe ori și când a fost vorba de vot. În schimb, piteștenii se înghesuie la cozi la covrigi sau la fast-food ca să își umple burta, înjură și claxonează în trafic dacă cineva din fața lor merge prea încet, sunt ahtiați să își umple coșurile la supermarketuri și multe altele. Dar când e vorba de altruism, de implicare, piteștenii, și nu doar ei, sunt corigenți. Nu le pasă de cei de lângă ei. Le place să fie spectatori ignoranți. Și probabil că și de asta, ca dezvoltare, Piteștiul e undeva departe rău de orașe civilizate și cu adevărat europene precum Oradea sau Alba-Iulia. Pentru că schimbarea începe de la fiecare dintre noi și nu de la primar, prefect sau consilieri locali. Schimbarea e în noi. Nu credeți că e timpul ca automulțumirea și nepăsarea să fie aruncate la coșul de gunoi al metehnelor umane?
