Arhimandritul Demostene Tebeică s-a născut la Humulești, în satul lui Creangă, nu departe de mănăstire, la data de 28 februarie 1905. A urmat liceul și Conservatorul din Iași, apoi a fost profesor și dirijor de cor. A intrat în mănăstire în anul 1938, iar la 10 februarie 1940, în ziua praznicului Sfântului Haralambie, a fost tuns în monahism, pe vremea starețului Melchisedec Dimitriu, naș de călugărie fiindu-i ieromonahul Grigore Cobzaru.
Stareț al Mănăstirii Putna
Demostene Tebeică a fost hirotonit ierodiacon la data de 18 februarie 1940, de către Episcopul Emilian Antal în Catedrala Patriarhală, și ieromonah la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 1940, de către Patriarhul României Nicodim, aflat pentru o perioadă de vacanță activă la Mănăstirea Neamț. Doi ani mai târziu, Patriarhul Nicodim l-a hirotesit protosinghel, la 25 august 1942, iar în anul 1945, la 15 august, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române de la acea vreme, aflat din nou la Mănăstirea Neamț, l-a hirotesit arhimandrit. A fost hirotesit duhovnic la 18 iunie 1951 de către arhiereul Pavel Șerpe, în biserica Schitului Vovidenia.
A fost numit director adjunct (subdirector, conform uzanțelor de atunci) al Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamț în 1941, iar în 1945 director al seminarului, până la 25 ianuarie 1947, când i s-a aprobat demisia, rămânând mai departe profesor și dirijor de cor. În perioada 1951-1952 a fost egumen al Schitului Vovidenia, cu aprobarea Patriarhului Justinian și prin Decizia Departamentului de Culte. Prin ordinul Mitropolitului Moldovei din 30 iulie 1952, arhimandritul Demostene Tebeica a fost numit stareț al Mănăstirii Putna, începând cu 1 august 1952. Întrucât mănăstirea era în regiunea de graniță, a trebuit să obțină permisul special pentru a intra în acea zonă.
De la 9 august până la 28 ale aceleiași luni, arhimandritul Demostene a rămas la Schitul Vovidenia, până când i-a fost eliberată autorizația de a veni la Putna. În seara zilei de 30 august, arhimandritul Demostene s-a prezentat la Mănăstirea Putna, unde a preluat inventarul acesteia. Starețul Demostene Tebeică cerea, la acea vreme, Mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei să dispună ca mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, Bistrița, Durău, Dragomirna, Slatina, Horaița, Vorona, Cetățuia și Gorovei să trimită câte un monah destoinic, sub vârsta de 50 de ani, pentru ca la Putna să funcționeze o Școală monahală pentru pregătirea viitorilor monahi și să fie înființate diferite ateliere.
Într-un raport din data de 5 ianuarie 1953, se arată că, în vara anului 1952, cu bani primiți de la Ministerul Cultelor și cu fonduri adunate de la diferite parohii, s-au reparat Turnul Tezaurului, canalul de la poarta de intrare, burlanele de la biserică, s-a restaurat tencuiala exterioară și s-a făcut cuptorul de la bucătăria obștii. Mai multe reparații urmau să aibă loc în vara anului 1953. Până în luna octombrie 1954, au fost realizate mai multe lucrări: restaurarea exteriorului bisericii pe o suprafață de 1.100 m; revizuirea întregii instalații electrice; cuptorul de la brutărie; soba din paraclis; dușumelele în diferite locuri; revizuirea jgheaburilor și burlanelor de la biserică și stăreție; răzuitul și spoitul clădirii nr. 2 pe o suprafață de circa 1000 mp; reparatul geamurilor; reparații de dulgherie și o porțiune din acoperișul cetății.
Citește și Arhitectul Alexandru Mulţescu, artizanul unor clădiri reprezentative pentru Argeş
A avut un dar special pentru muzica bisericească
Revenind la Mănăstirea Neamț, la 1 iunie 1956, Demostene Tebeică s-a stabilit, provizoriu, la Schitul Pocrov. În data de 6 noiembrie 1957, a fost transferat la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde a fost stareț și dirijor de cor. A trecut la Domnul în data de 5 februarie 1961, fiind înmormântat patru zile mai târziu, în cimitirul Mănăstirii Curtea de Argeș. Peste ani, prin grija ucenicului său, Petroniu-Petru Bulbucanu, fost director al Tipografiei Mitropolitane de la Mănăstirea Neamț, osemintele lui au fost reînhumate în cimitirul Mănăstirii Neamț. Arhimandritul Demostene Tebeică a fost nu doar un foarte bun cântăreț și dirijor de cor, ci a avut și alte nenumărate daruri, apreciate și amintite mereu de cei care l-au cunoscut. Era iubitor al slujbelor, un monah care căuta pacea.
Era prins în boaba de chihlimbar a isihiei, lăsând Duhul să rânduiască lumea în interiorul său. Îi plăcea să aibă grijă de flori și, de aceea, adeseori, era întâlnit lucrând în grădină, în timp ce spunea tainic rugăciuni. Era conștient că darul rugăciunii, ca și al cântării, nu se întâmplă, ci trebuie să-l faci să se ivească. Părintele Petroniu Tănase, care l-a avut profesor de muzică, îl prezenta ca fiind un foarte bun pedagog, care explica cu acuratețe, având metodă didactică prin care a învățat cu lejeritate notele muzicale. A avut un dar special pentru muzica bisericească, organizând un cor în obștea de la Mănăstirea Neamț care, în scurt timp, a devenit foarte cunoscut în mediul bisericesc autohton. În perioada respectivă, între ucenicii arhimandritului Demostene Tebeică s-a aflat și fratele Toader Arăpașu, viitorul Patriarh Teoctist al României.
Citește și Preafericitul Daniel, la aniversarea a 500 de ani de la sfințirea Catedralei de la Curtea de Argeș
L-a cunoscut îndeaproape pe scriitorul Mihail Sadoveanu
S-a ocupat și de felurite lucrări administrative în cadrul seminarului și la Mănăstirea Putna, Schitul Vovidenia și Curtea de Argeș, unde s-a ostenit mult. În vremea cât s-a aflat la Vovidenia, Demostene Tebeică l-a cunoscut îndeaproape pe scriitorul Mihail Sadoveanu, care petrecea verile în casa Mitropolitului Visarion Puiu, aflată în preajma schitului. Când corul părintelui Demostene cânta, romancierul, dimpreună cu invitații și membrii familiei, era nelipsit de la slujbă, atras de măiastra armonie și de cuvintele Evangheliei. Mihail Sadoveanu l-a ajutat să obțină fonduri pentru renovarea Mănăstirii Putna și pentru edificarea și reamenajarea unor construcții. Încercat de boală, a trecut devreme în lumea celor drepți. Neuitată și pilduitoare rămâne dragostea ucenicului său, ierodiaconul Petru Petroniu Bulbucanu, care i-a adus osemintele de la Mănăstirea Curtea de Argeș și le-a înhumat în cimitirul Mănăstirii Neamț. În același mormânt, în anul 1996, avea să fie așezat și ucenicul cel recunoscător, fostul director al tipografiei. În fiecare an, Petroniu Bulbucanu îi făcea pomenire mentorului său și îl evoca adeseori cu recunoștință.
Citește și Biserica de lemn din Cerşani Vale, omisă pe nedrept de pe noua listă a monumentelor istorice
A înfiinţat viaţa de obşte la Vovidenia
Câteva merite duhovnicești, pe lângă priceperea întru cele ale muzicii corale și dragostea față de slujbe, ne sunt oferite/prezentate de nevoitorul părinte Petroniu. Astfel, părintele Demostene a înființat viața de obște la Vovidenia, unde adeseori participau personalități importante și slujeau uneori vlădicii care se aflau atunci la Mănăstirea Neamț, într-o vreme în care seminarul nemțean avea cinci ierarhi profesori. Cunoscutul părinte Benedict Ghiuș rostea predica și o parte a seminariștilor dădeau răspunsul la strană.
Duhul frumoasei slujiri pe care l-a instituit la Schitul Vovidenia l-a continuat și la mănăstirile Putna și Curtea de Argeș, unde a fost stareț și râvnitor monah, vrednic slujitor pentru Casa Domnului. Părintele Petroniu avea să-i urmeze, viețuind la Mănăstirea Neamț, cu popasuri la Schitul Vovidenia, și o scurtă perioadă de noviciat în obștea schitului megieș Mănăstirii Neamț, dar și la Curtea de Argeș, lavra pe care Patriarhul Justinian a dorit-o cetate de apărare a credinței ortodoxe în vremurile deloc prielnice prin care trecea. Curtea de Argeș a fost și locul unde Patriarhul Justinian a înființat un seminar pentru pregătirea viitorilor preoți din mediul rural, Demostene Tebeică fiind unul dintre întemeietorii duhului rugător, ritmat de seriozitate, disciplină și bună rânduială.
Se vorbește și acum, cum mărturisesc cei care l-au cunoscut, despre o inspirată organizare și multe lucruri bine făcute, un gust al ordinii desăvârșite și al frumosului, pe care le-a imprimat părintele Demostene Tebeica prin locurile pe unde a ostenit.
Sursa: www.ziarullumina.ro
Citește și La Şcoala Populară de Arte, profesorii şi elevii sunt de neclintit: „Noi păstrăm tradiţia!”
0 Comentarii