# Directorul Direcţiei Târguri a CCI, martor-cheie în Dosarul Vâlcu. Arestarea lui Gabriel Vâlcu, fost ofiţer SRI şi fiul acţionarului Ion Vâlcu de la hotel Muntenia, a răscolit săptămânile trecute mediul de afaceri argeşean, cu atât mai mult cu cât evenimentele s-au derulat rapid şi în forţă, cu ajutorul sirenelor, procurorilor şi mascaţilor. Momentul a fost cu atât mai savurat, cu cât în vârtejul anchetei a apărut şi numele lui Gabi Cazan, speolog, scriitor, promotor al relaţiilor de afaceri, iniţiator în anii ’90 al unor asociaţii cum a fost, de exemplu, cea de luptă împotriva telenovelelor sau cea de luptă împotriva opririi apei calde. Mai exact spus, în casa lui Cazan, de pe strada Trivale, la solicitarea lui Gabriel Vâlcu a fost înregistrat sediul social al firmei Stipex Ag Prest, în care drept paravan erau folosiţi doi neica nimeni din Câmpulung, Stelian Tecuceanu, administrator de drept, şi Cornel Nicolae Dumitrache, administrator cu procură. Deşi Vâlcu jr. a susţinut tot timpul în faţa procurorilor că nu-l cunoaşte pe Tecuceanu, declaraţia lui Cazan a fost cea care l-a înfundat. Acesta din urmă a recunoscut în declaraţia dată la DNA că Tecuceanu i-a fost prezentat de Vâlcu însuşi, în momentul în care au semnat contractul de comodat. În aceste circumstanţe i-am solicitat lui Gabi Cazan să răspundă câtorva întrebări care să lămurească implicarea numelui său în reţeaua Vâlcu-Tecuceanu-Dumitrache-Costescu, o reţea de firme fantomă care au generat statului român, prin eludarea taxelor, o evaziune de circa 2 milioane euro.
„Acest eveniment m-a făcut să-mi reevaluez relaţiile amicale”
# Lucrurile, în cazul Vâlcu, s-au lămurit şi după declaraţia dumneavoastră dată la DNA Piteşti. V-au sugerat procurorii să spuneţi adevărul ca să nu riscaţi altceva, frica v-a făcut să vorbiţi, cum a fost până la urmă?
– Nu m-a presat nimeni cu nimic, nu mi-a sugerat nimeni nimic, am spus doar ceea ce ştiam, chiar dacă asta a însemnat să declar împotriva unui amic…
# Chiar aşa, cum de un amic v-a băgat în asemenea bucluc? Care e povestea?
– Cu vreo trei ani în urmă l-am întâlnit pe Gabi Vâlcu pe hol la Casa Albă, în apropierea biroului meu, însoţit de un individ despre care mi-a spus că nu poate înregistra o firmă pentru că nu poate face dovada existenţei spaţiului pentru sediu social în Piteşti. Atunci, din amiciţie pentru Gabi Vâlcu, la rugămintea lui de a-l ajuta, am încheiat un contract de comodat, valabil o lună, cu acel individ pe adresa mea de domiciliu. Mă gândeam atunci că omul vrea să vândă ceva, legume, fructe, chestii mărunte, niciodată nu mi-am imaginat că se va ajunge aici.
# Cine era acel individ de v-a convins să vă puneţi casa la bătaie pentru el? Cum arăta? Aţi vorbit cu el?
– Domnule, dacă vă spun cum era…
# Cum era?
– Un neica nimeni…
# Şi atunci?…
– Eu lucrez într-o instituţie care se constituie într-o interfaţă a mediului de afaceri (director de expoziţii la Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, n.red) Dacă aţi vedea ce fel de oameni vin la noi, cum arată, cum se prezintă, aţi înţelege cum de am fost păcălit.
# Să înţeleg că prietenul Gabi Vâlcu v-a păcălit?
– Da. Trebuie să ştiţi că relaţia mea cu Gabi Vâlcu are la bază numele tatălui său pe care eu îl consider un om integru. Ceea ce s-a întâmplat înseamnă pentru mine un motiv serios de a-mi reevalua relaţiile personale, chiar cele amicale. Eu l-am ajutat atunci pe Gabi Vâlcu în nume personal, nu în calitate de persoană publică, instituţia în care lucrez nu are nicio legătură cu acest demers al meu. Am crezut că ajut un amic şi acum mă consider păcălit.
# În final cum a rămas? Firma mai funcţionează, mai apare cu sediul în casa dumneavoastră?
– Comodatul a fost făcut doar pentru o lună şi atât. Că după acest termen, la adresa mea, a continuat să apară această societate, nu e problema mea, ci a autorităţilor care au permis ca aceasta să funcţioneze în afara legii.
# Prietenie, prietenie, dar ce aţi primit la acel comodat? Bani, alte foloase? Nimic nu e gratis pe lumea asta…
– Vă repet, totul a fost pentru o lună şi din pură amiciţie. Nu m-am ales cu absolut nimic, decât cu frecuşul de acum. Ştiţi cum e cu facerea de bine…
(Florin Silvestru)
