Cu siguranță că și castorii de pe valea Dâmboviței au apreciat ploaia ce a căzut la finalul săptămânii trecute, iar prezența lor în Săticul Rucărului este evidențiată acum și prin centrul de vizitare ”Casa Castorului”. Doar că pe malurile râului și ale afluenților acestuia au apărut plante străine ce afectează speciile locale ce constituie hrană pentru castori, precum aninul și salcia. Despre toate acestea am aflat detalii de la specialiștii Fundației ”Conservation Carpathia”, în cadrul unor acțiuni derulate în cadrul proiectului LIFE Carpathia, derulat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul LIFE+ și al Fundației Arcadia.
Acum vreo doi ani, hoinărind prin Parcul Național Pădurile Bavareze, am ajuns la ceea ce se numește Casa ”Hans Eisenmann”, un centru de vizitare turistică în care poți afla istoria pădurilor din Bavaria, amănunte despre faună, floră, interacțiunea omului cu mediul și multe altele, dar nu neapărat ca într-un muzeu învechit, ci într-un mod interactiv, inclusiv prin simularea a ceea ce se întâmplă noaptea în pădure. Și bineînțeles că l-am întrebat pe Christoph Promberger, director executiv în cadrul Fundației ”Conservation Carpathia”, când va apărea așa ceva și în România, ținta directă fiind zona de munte făgărășan, acolo unde Fundația a dezvoltat diverse proiecte de mediu. Așa am aflat de planul de a realiza în dezirabilul parc național Munții Făgăraș mai multe centre de vizitare în scop de informare despre tot ceea ce mișcă pe potecă de pădure, primele fiind vizate speciile reintroduse în zona Muscelului, castor și zimbru. Și iată că a apărut ”Casa Castorului”!
Prezentarea primului centru de vizitare construit de ”Conservation Carpathia” s-a făcut săptămâna trecută pe o căldură cu greu suportată, dar îndulcită cu limonadă din ”Poiana fermecată” de la Bughea de Jos. Lume multă, dar nu doar jurnaliști, că prin căsoaia de la intrare, ce reproduce adăpostul unei familii de castori, au trecut primari și consilieri locali, jandarmi și salvamontiști plus cadre didactice care vor aduce acolo elevii pentru educația ecologică și zoologie. Căsoaia e la stradă, făcută să atragă vizitatorii care apoi pot descoperi în ”Casă” secretele vietății cu incisivi portocalii și coadă cu solzi numită castor sau breb. Toți cei ce intră în centrul de vizitare trebuie să uite aproape tot ce au văzut în ”Povestiri din pădurea verde” sau în ”Cronicile din Narnia”! ”Omul castorilor” de la Fundație, Liviu Ungureanu, a amenajat în ”Casa Castorului” tot ce este nevoie pentru o informare corectă și amplă despre ”specia-umbrelă”. Acesta este renumele castorului, indicând faptul că acolo unde apare el se ivesc și se dezvoltă și alte specii.
Spune Liviu Ungureanu că România a rămas fără castori acum vreun secol și jumătate, cauza extincției fiind vânarea acestora pentru blană și castoreum, substanța cu care dințoșii își marchează teritoriul și care conține moscul folosit în industria parfumurilor. Revenirea în țară s-a petrecut la un deceniu de la Revoluție, fiind aduse animale pe văile râurilor Olt, Mureș și Ialomița. În timp s-au răspândit, dar limite naturale i-au împiedicat să populeze întreaga Românie, așa că o mână de ajutor a venit din partea Fundației ”Conservation Carpathia”. Până acum au ajuns pe văile cursurilor de apă din sudul Munților Făgăraș 57 de castori, iar acțiunea de reintroducere continuă. Alături de Liviu Ungureanu sunt implicați, printre alții, managerul de proiect, Daniel Bucur, și biologul Adrian Aldea.
Citește și Film documentar despre „Pădurea cu poveşti nemuritoare”
După castor urmează zimbrul
Rucărenii au acces gratuit la vizitarea centrului ”Casa Castorului” care este situată pe DN 73, cum ieși din comună înspre Dâmbovicioara. În rest, tariful de intrare e accesibil și diferențiat pentru adulți și copii. Iar programul este similar celui unui muzeu, centrul fiind deschis de marți până duminică. Și, spune Barbara Promberger, director executiv al Fundației, următorul pe listă este centrul de vizitare de la Lerești. Acesta va fi dedicat zimbrului!
Managementul speciilor străine invazive de plante
Vă atrage titlul? Nimic spectaculos, se poate zice… Dar dacă vă spun că, în timp ce mă pregăteam să aflu ce e cu invazia plantelor străine, am primit de șapte ori alertă de situație de urgență privitoare la prezența unui urs în satul Sătic, la Rucăr? În condițiile în care chiar eram la Sătic! Nu pe Draxin, unde sălbăticiunea a mușcat un bărbat, ceva mai la poale, pe Dâmbovița, la Complexul Pomicom. Acolo unde am aflat ce și cum e cu plantele de la doctorul în Biologie Oliviu Pop, coordonator de activități în cadrul Fundației ”Conservation Carpathia”.
Așadar, plante străine! Și nu doar străine, ci și cu comportament invadator. De-a lungul secolelor, oamenii au adus, intenționat sau nu, specii noi de plante în România, în întreaga lume, de altfel. Adică au colonizat englezii India, au găsit acolo o floare deosebită și au dus-o acasă. Adaptată, dar fără posibilitatea de a se înmulți, o asemenea plantă nu prezintă o problemă pentru ecosistemul local. Dar dacă adaptarea la noul mediu favorizează și răspândirea, iar aceasta este una invazivă, atunci chiar că apar probleme constând în pierderi de biodiversitate, modificări ale peisajului, pierderi economice și afectarea sănătății oamenilor.
Citește și Centru de vizitare a zimbrilor la Lereşti
Exemplu clar în demonstrarea apariției acestor pericole este oferit în România de troscotul japonez. Un fel de căpcăun al plantelor adus din Asia pentru décor, care acum acaparează teritorii îndeosebi în habitatele ripariene, adică pe văile cursurilor de apă. L-am descoperit chiar pe malurile Dâmboviței, la Sătic, Spune biologul de la ”Conservation Carpathia” că troscotul japonez este cea mai periculoasă specie de plante invazive din totalul de 396 ajuns în țara noastră. Nu se apropie de periculozitatea lui nici ambrozia care ușor poate fi stârpită sau cel puțin rărită, aceasta fiind o plantă anuală, care reapare în fiecare primăvară din propriile semințe. Troscotul e peren, adică trece și prin iarnă, trăiește vreo jumătate de secol și se extinde rapid, datorită rizomilor, chiar de e scos din pământ. Altfel spus, deocamdată nu există metodă eficientă de a-l stârpi. Iar el își vede de treabă. Crește până la trei metri înălțime, acaparează teritorii pe orizontală, creând tufișuri care sufocă vegetația de la sol. De s-a înălțat peste un pui de anin ce are rostul lui benefic pe malul apei, adio anin matur! Lipsit de lumină și de nutrienții din sol din cauza troscotului, copacul nu mai ajunge la maturitate. Și nimic altceva ce ar fi putut crește pe valea unui râu!
Bătrânișul și slăbănogul, doi periculoși
Conform unui studiu realizat de Fundația ”Conservation Carpathia” în cadrul proiectului LIFE, s-a constatat invadarea de către troscotul japonez a văilor râurilor Dâmbovița, Vâlsan, Doamnei și Târgului. Deocamdată se regăsește în zonele de aval, dar depistarea lui la Sătic înseamnă că are tendința de a urca spre munte. Tocmai de aceea s-a întocmit un plan de acțiune cu scopul restrângerii spre eliminare a troscotului japonez. Ideea ar fi să nu urce mai sus pe munte și să nu mai fie dominant în zonele în care deja s-a instalat. Și se speră că oamenii vor înțelege acest lucru, răul pe care o plantă adusă de decor în România îl face ecosistemelor ripariene.
Oliviu Pop a mai dat exemplele bunghișorului american, bătrânișului – plante regăsite chiar la Sătic, împreună cu troscotul japonez – al slăbănogului himalaian, napului porcesc și crinului portocaliu. Și mai sunt multe, prezentând diverse pericole… Situația nu este specifică doar României, în toată lumea își fac de cap plantele străine invazive. Și nu doar acestea, fiindcă în situație intră și păsări, și reptile și mamifere exotice. Globalizarea, turismul și schimbările climatice favorizează invaziile an de an!
Cătălin Ioan Butoiu
Citește și Sute de mii de puieţi, plantaţi în Făgăraş în această primăvară
Citește și Încă şase zimbri în pădurile din Făgăraş
0 Comentarii