Realmente, o viață dedicată artei. Dl. Constantin Samoilă s-a născut la 18 mai 1938, la Poenărei, Corbi, și, de 80 de ani, activează pe tărâm cultural! E o performanță, nu știm cu cine să-l comparăm de pe meleaguri argeșene. Deși a creat circa 1000 de lucrări artistice, cel mai mult se mândrește cu faptul că a contribuit, ca arhitect și inginer, la realizarea Transfăgărășanului!
E cunoscut în țară și peste hotare ca metaloplastician. Dintre toate lucrările de metaloplastie a donat 672 de lucrări. Vreo 70 Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Așa s-a ales și cu singurii bani primiți pentru lucrările sale, la insistențele Î.P.S. Calinic. Care l-a și decorat cu Marea Cruce „Sfântul Neagoe Basarab”.
Dar dl. Samoilă, artist desăvârșit și fără egal în metaloplastie, are și alte preocupări – pictură pe sticlă, șevalet, artă metamorfozată, lucrări în piatră la Mausoleul Mateiaș de la Valea Mare-Pravăț, muzică (tenor în Corala «Dumitru Georgescu-Kiriac» din Piteşti încă din 1972), literatură, compozitor. Se sparie gândul cum un om a putut crea atât de multe.
Și totuși, are un mare regret și-acum. Acela de a nu fi putut să devină preot! Casa părintească era vis-à-vis de biserica din sat și asculta mereu ce se cântă. Dar în anii adolescenței sale (’50), nu mai puțin de trei preoți din Corbi au fost arestați de regimul comunist pentru ajutorul dat partizanilor.
Dar să explicăm titlul acestui articol. Acum 80 de ani, copil fiind, a simțit nevoia să deseneze. Lua cărbuni din sobă, îi punea în apă, îi cioplea ca să semene a creion și desena diverse lucruri. Și unde să picteze decât pe peretele casei!?! Orice operă de artă se solda cu o „bătăiță” (cum spune, azi, dl. Samoilă) din partea părinților și se sfârșea cu un nou văruit. Așa și-a făcut debutul în artă. O artă pe care o continuă și acum. E în putere, am convenit să facem un interviu când va împlini 90 de ani…
Citește și Dinastia Butaru
Citește și Un student îşi lansează o carte de aforisme
0 Comentarii