# Premieră! Un fost prefect a venit la redacţie cu o hartă din 1943 ce dovedeşte că suprafaţa retrocedată din pădurea simbol a Piteştiului se afla în proprietatea statului # Acesta vorbește de un prejudiciu, calculat doar la valoarea masei lemnoase, de 360 miliarde lei vechi # Fostul prefect mai dezvăluie că ”documentația privind transformarea pădurii Trivale în arie protejată a dispărut de la Ministerul Mediului”
Continuăm și în acest număr seria dezvăluirilor despre zecile și zecile de hectare retrocedate în mod cât se poate de bizar în pădurea Trivale, inclusiv terenurile ”mutate” de la Rătești în ”plămânul verde” al Piteștiului. De această dată am stat de vorbă cu Gheorghe Davidescu, fostul prefect și director al Direcției Silvice Argeș, care ne-a prezentat în premieră harta pădurii Trivale din 1943, hartă ce atestă că terenurile retrocedate între 2006-2009 au fost proprietatea statului.
Gheorghe Davidescu ne-a declarat – tot în premieră – că dosarul prin care pădurea Trivale urma să fie declarată arie protejată a fost făcut dispărut la București, la Ministerul Mediului. Asta după ce miniștrii USL- Rovana Plumb și Daniel Constantin- au făcut potecă în Argeș, în campania electorală din 2012, promițând că se vor bate, dacă vor veni la putere, să sprijine acest proiect al declarării pădurii Trivale ca arie protejată. Am încercat să luăm legătura telefonic în repetate rânduri și cu fostul director al Direcției Silvice Argeș Valerian Jinga, în condițiile în care doamna Valeria Stoian, administratorul firmei ce a cumpărat 15,5 hectare în pădurea Trivale, de la Nicolae Ivănescu, ne-a declarat că Jinga a fost cel care i-a făcut legătura cu magnatul, la o ședință a liberalilor argeșeni. Însă, în ciuda apelurilor noastre repetate, Valerian Jinga nu a fost de găsit.
# Într-un interviu acordat Jurnalului de Argeș, doamna Valeria Stoian, administratorul firmei ce a cumpărat 15,5 ha din pădurea Trivale de la omul de afaceri Nicolae Ivănescu, a spus despre dumneavoastră că nu erați deschis. Și că i-ați încurcat și că ați avut ceva împotriva lor, ca și cumpărători și investitori…
– Mai întâi de toate, aș vrea să vă spun că israelienii ăștia au cumpărat și pădurea de lângă hanul de la Valea Ursului. Și tot de la niște șefi de ocoale deștepți. Acolo sunt peste șase hectare. Sunt bani grei acolo. Punerea în posesie a fost făcută de șeful de ocol Ion Ionescu, pe care eu l-am dat afară și i-am făcut și dosar penal. Sunt curios de ce nu s-a făcut nimic până acum. Toate s-au întâmplat în 2008-2009. Legat de declarațiile la care faceți referire, recunosc că am cunoscut-o pe doamna Stoian, a venit la mine în audiență cu actele de vânzare-cumpărare, cu toate documentele pe care le avea. I-am explicat foarte clar că nu am nimic cu dumneaei. Ne aflam în 2010, când dumneaei a făcut această tranzacție, iar în 2009, când eu eram director de direcție silvică, până să ajung prefect, am acționat în instanță toate cele nouă cazuri de retrocedări din Trivale ce au devenit deja de notorietate, pentru anularea titlurilor de proprietate. Atâta timp cât eu, mai întâi ca director, apoi ca prefect, aveam deschise niște procese pentru anularea unor titluri care au stat la baza acestor tranzacții, i-am explicat doamnei că s-a aventurat într-o tranzacție care riscă să fie anulată. Dumneaei probabil că a luat-o ca și rea voință din partea mea. Nu, n-am absolut nimic cu nimeni. Am în schimb cu pădurea Trivale o mare dorință. Este o dorință pe care o să o am cât voi trăi: aceea ca pădurea Trivale să rămână a piteștenilor. Am considerat la vremea respectivă că este de datoria mea și a noastră, a silvicultorilor, să apărăm această pădure din fața celor care s-au înfruptat din ea în mod total ilegal.
# Doamna Stoian a cumpărat acele 15,5 hectare din pădurea Trivale de la domnul Ivănescu, căruia i-a plătit 2,3 milioane euro. Nu era normal ca acesta să o informeze că este un litigiu asupra acelor terenuri?
– Eu nu înțeleg cum s-a ajuns la acest act de vânzare-cumpărare. Pentru că în mod normal, când se face o asemenea tranzacție, se cere de la Cadastru un act care să arate dacă terenul este grevat de sarcini sau nu. Trebuia să se vadă clar la Cartea Funciară că Direcția Silvică și Prefectura au notificat faptul că anumite suprafețe sunt în litigiu și că și suprafața ulterior vândută a fost notificată ca fiind în litigiu.
„Nu avea ce căuta niciun metru pătrat de la Rătești în pădurea Trivale”
# Printr-un protocol încheiat pe 21 decembrie 2006, Ocolul Silvic Pitești a pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Rătești 32,8 hectare din pădurea Trivale. Ulterior, după aproape trei ani, Prefectura descoperă că respectivul teren ar fi proprietatea statului și demarează o acțiune în instanță. Nu e cam cusută cu ață albă toată povestea asta? Cine a greșit, de fapt?
– Lucrurile sunt foarte clare aici, nu e niciun dubiu. Aceste nouă cazuri, aceste 143 de hectare retrocedate în pădurea Trivale – inclusiv cele 32,8 hectare la care vă referiți – au fost date cu bună știință. Nu avea ce căuta niciun metru pătrat de la Rătești în pădurea Trivale. Au fost situații în care și eu am fost neputincios în fața unor transferuri de pădure pentru că au fost hotărâri judecătorești. Legat de transferul pădurii de la Rătești în Trivale, nu există să nu fi fost disponibilă la vremea respectivă o suprafață de 32 de hectare pe raza Ocolului Silvic Topoloveni. Exclus. S-au dat sute de hectare din ocolul Topoloveni, după ce eu am venit prefect. Se găsea clar teren, acolo. Acest transfer de la Rătești în pădurea Trivale a fost unul cu dedicație.
# Cine a făcut dedicația?
– Asta întrebați-i dumneavoastră sau organele abilitate. Nu am eu calitatea să vă răspund, chiar dacă știu. Aș vrea să vă spun câte ceva și despre Sorin Ștefănescu, fostul șef al Ocolului Pitești. Recunosc că eu l-am numit la Costești, dar a fost adus la Ocolul Pitești, tot cu dedicație pentru acele transferuri. Niciun inginer silvic cu capul pe umeri nu putea să facă o astfel de crimă. Pentru că ce a făcut acest om a fost o crimă pentru pădurea Trivale și pentru piteșteni și argeșeni. El nu avea voie să dea un metru pătrat din pădurea Trivale, pentru că – și vă arăt și hărțile doveditoare în acest sens – era pădurea statului din 1943. Referitor la acele retrocedări, la vremea respectivă eram în opoziție. Am aflat de acele tranzacții și l-am sunat pe acest domn șef de ocol să-l atenționez că greșește și să se oprească pentru că lucrurile sunt grave și va avea probleme. Nu s-a oprit, dimpotrivă. Pe data de 28 decembrie 2008 – eu am venit director în februarie 2009 – deci cu o lună înainte ca eu să vin în funcție, el a semnat un protocol pentru transferul a 25 de hectare de la Micești în pădurea Trivale. Am avut marele noroc că nu a fost timpul material necesar – fiind perioada sărbătorilor de iarnă – să se facă și titlul. Pentru că dacă se făcea titlul eram în litigiu și acum. Am reușit să stopez acest transfer. Dacă băieții ăștia rămâneau în continuare, pădurea Trivale nu mai era astăzi. Vă garantez asta, vă dau scris.
# S-au făcut presiuni asupra dumneavoastră? Au fost amenințări proferate direct sau indirect?
– La un moment dat mă atenționau prietenii și rudele: ”Vezi pe unde treci strada”, ”Vezi ce mănânci, ce bei, pe unde bei, cu cine te întâlnești”… Se așteptau să mi se întâmple în orice moment ceva. Trebuie să fiu corect, amenințări directe nu am primit. Au fost în schimb aluzii. Au fost și aluzii de la oameni cu funcții. Însă nimeni nu a avut curaj să îmi spună: ”Fă așa sau așa”.
„Suprafața retrocedată înseamnă o treime din Pădurea Trivale”
# Ce procent din pădurea Trivale a fost retrocedat unor proprietari care nu aveau acest drept?
– 430 de hectare din pădurea Trivale au fost proprietatea statului, dintre care s-au dat 143 de hectare, deci peste o treime. Astăzi trebuia să avem în pădurea Trivale exact ca în 1943, adică 430 de hectare ale statului și mai avem doar două treimi.
# La cât estimați prejudiciul cauzat de aceste retrocedări ilegale?
– Este fantastic de mare. Numai o expertiză tehnică temeinică poate spune asta. Vă fac un simplu calcul. Las la o parte valoarea ecologică, valoarea administrativ-teritorială, care este inestimabilă. Dacă discutăm numai tehnic și economic, un hectare din pădurea care s-a dat are în jur de 500 de metri cubi de lemn. 500 înmulțit cu 143 de hectare înseamnă peste 70.000 de metri cubi de lemn. Faceți socoteala că un metru cub de stejar s-a vândut luna trecută cu 520 de lei la licitație. Înmulțiți și vedeți la ce valoare colosală ajungem: peste 360 de miliarde de lei vechi prejudiciu! Și asta referindu-ne numai la masa lemnoasă. Pe când la Rătești, de unde a fost mutătă pădurea, aveam niște salcâmi care se taie la un diametru de 20-24 centimetri și unde sunt maxim 250 metri cubi pe hectare și care se vând cu maxim 7-80 lei metrul cub. Interesul retrocedărilor în pădurea Trivale a fost pentru lemn și pentru poziție. Păi se compară din punct de vedere imobiliar zăvoiul Argeșului de la Rătești cu pădurea aflată vizavi de Cornul Vânătorului? Ce e în dreapta drumului, cum te duci spre Găvana, este dată până la Palatul Copiilor, ce e în stânga drumului a rămas. Dacă nu veneam în 2009 director la Direcția Silvică am fi asistat la un dezastru ecologic în pădurea Trivale. Am reușit să stopez tăierile și de această pădure-parc încă nu s-a atins nimeni pentru că, declanșând aceste procese, nimeni n-a mai avut curaj să facă ceva. Când am văzut că încep să se piardă procesele, trenează în instanțe, atunci a trebuit să găsesc o altă variantă. Și am găsit varianta de a încerca cu influențe politice să fac un proiect împreună cu Direcția Silvică, cu Agenția de Protecția Mediului și cu ceilalți factori competenți. Și am făcut un proiect de transformare a pădurii Trivale în arie națională de interes național strict protejată. Asta însemna că dacă avea acest regim nimeni, indiferent că era stat, agent economic sau proprietar privat, nu avea voie să facă altceva decât presupunea statutul unei rezervații naturale.
„Cine a urmat după mine la Prefectură n-a mai avut interes să se bată pentru declararea pădurii Trivale ca arie protejată”
# Ce s-a ales de inițiativa dumneavoastră privind declararea pădurii Trivale drept arie protejată?
– De inițiativa mea s-a ales praful. Din păcate, spre marea mea surprindere, nici nu mai există documentația la Ministerul Mediului, a dispărut cu totul.
# Aveți informații sigure în privința asta?
– 100% da.
# Cine a avut interes să facă să dispară această documentație?
– Interesele sunt clare, v-am făcut mai devreme calculul privind valoarea economică uriașă a lemnului din pădurea Trivale. Credeți că aceste 143 de hectare au fost luate de nea Gheorghe sau tanti Leana? Nu. Le-au luat oameni foarte influenți.
# Revenind la proiectul de declarare drept arie protejată a pădurii Trivale, de ce mai era nevoie pentru ca acest proiect să devină realitate?
– Mai aveam nevoie de un aviz de la Ministerul Justiției și de o ședință de Guvern pentru a se da o Hotărâre. Transformarea dintr-un regim în altul se face cu Hotărâre de Guvern. Până să apară acest ultim aviz a trebuit să plec. Cine a urmat după mine la Prefectură n-a mai avut interes. Sau poate că a urmat cine trebuia să tacă. Și a tăcut. Și nu numai că nu s-a ajuns în faza de aprobare și de emitere a unei Hotărâri de Guvern, s-a ajuns – repet – în faza în care această documentație a dispărut cu totul. În campania electorală din 2012, au venit în Argeș mulți oficiali care au promis că pădurea Trivale va deveni arie protejată. Printre ei sunt și actualii miniștri Daniel Constantin și Rovana Plumb. Eu însă nu renunț la ideea de a transforma pădurea Trivale în arie protejată.
Interviu realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii