Peste mai puțin de două săptămâni, se împlinesc două luni de când liberalul Cristian Soare a fost instalat în funcția de prefect de Argeș. Poate că perioada care s-a scurs de la investitură este prea scurtă pentru a face o radiografie a activității lui de la Prefectură, cu toate că, vorba lui Marin Preda, timpul nu mai are răbdare, însă, până acum, reprezentantul Guvernului Ponta nu s-a remarcat cu nimic. În momentul ăsta, Cristi Soare pare un tip atât de șters încât, dacă vrei să-i faci un portret, gama cromatică pe care o ai la dispoziție este mai mult decât limitată. Am avut alegeri, am avut constituiri de consilii locale, teancuri de acte de semnat și parafat…. Cu toate acestea, singurul care a avut vizibilitate a fost subprefectul Gheorghe Marin. Ca să glumim un pic, nici măcar un scandal cu striperi n-a fost în stare să încropească actualul prefect, așa cum s-a întâmplat în cazul predecesorului său Ciprian Berevoianu. Singura culoare pregnantă din tablou o reprezintă vizitele pe care prefectul Soare le face la DNA, din 2009 încoace, pentru a da cu subsemnatul în dosarul „Mită la arbitri” al cărui protagonist a fost patronul magazinelor Pic și al lui FC Argeș, Cornel Penescu. Paradoxal, în loc să țină capul sus, pe principiul „ce nu te omoară te face mai puternic”, prefectul Cristi Soare pare tot mai marcat de întâlnirile cu procurorii anticorupție, de parcă el i-ar fi obligat pe inspectorii ITM să închidă ochii la neregulile depistate la firmele lui Penescu sau el ar fi umblat la șeful CCA sau la arbitri, ca să câștige FC Argeș meciurile trucate. Acel episod tinde să devină un fel de călcâi al lui Ahile pentru un prefect care fie este exagerat de politicos, fie e mai speriat decât măicuțele de la vreun schit din vârful muntelui, încât nici nu se mai uită în ochii subalternilor, colegilor de partid sau prietenilor, pe care-i ține la ușă de teamă să nu-i dea cine știe ce citații la DNA. Două concluzii se pot trage de aici! Primo: Cristi Soare are prea mult bun simț pentru fișa postului pe care-l ocupă, iar asta poate să-i fie fatal în relația cu directorii de deconcentrate sau cu șmecherii de primari, care, dacă-și pun mintea, îl lasă nu numai fără portofel, ci și fără pantaloni. Secundo: posibil ca prefectul să se știe cu musca pe căciulă și se teme că rolul în care a fost distribuit acum două luni s-ar putea sfârși într-un mod nu tocmai fericit pentru el. Problema e că și într-o situație, și în cealaltă ar fi fost mai bine pentru Cristi Soare să stea acasă și să-și vadă de treabă! De-aia și spuneam, în titlul articolului, că, dacă ți-e frică de lup, nu mai intri în pădure. Neluţu DINU
