Web Analytics

„Cuvântul este energie care curăţă, care sfinţeşte!”

de | 29.11.2017 23:39 | Cultură

15 IonSerban# Convorbiri neconvenţionale cu doctorul Ion Şerban

# Pe unde iese cuvântul, iese și sufletul! Aceste vorbe, desprinse din înțelepciunea populară, le va fi rostit și bunicul dumneavoastră, preotul Nițescu Nicolae – în pragul bisericii din Boteni. În faţa uşilor împărăteşti, în Altar, în temniţa penitenciarului din Piteşti, unde a fost deţinut politic pe vremea comunismului.
– Dacă luăm aminte la cuvântul Scripturii, la cuvântul rugăciunii, în el se găseşte ascuns Izvorul vieţii. Prin cuvânt Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Omul găseşte puterea cuvântului tocmai în rugăciune, fiindcă în rugăciune cuvântul este comuniune reciprocă între Dumnezeu şi om. În Hristos, omul devine adevăr şi se aseamănă cu Dumnezeu. Cuvântul provine din nişte energii dumnezeieşti. Cuvântul este energie care curăţă, care sfinţeşte!
Rugăciunea este cuvânt, cuvântul este energia prin care Dumezeu a făcut lucrurile, cerurile şi pământul. Cuvântul nu este doar informaţie, ci comuniune.
# De fapt, ce ştiţi despre acest român autentic?
– După ce a fost hirotonit, a slujit în Biserica din comuna Boteni, având o viaţă exemplară! S-a căsătorit şi a avut patru copii distinși. Primul născut, fiind student la agronomie, în capitală, a urmat şi a absolvit cu brio şcoala de aviaţie. Din păcate, la un miting aviatic, cel care pilota deasupra lui avionul s-a prăbuşit peste el luând foc. A fost înmormântat în comuna Boteni, cu funeralii naționale, numele său fiind inscripționat pe statuia aviatorilor din București – Niţescu Nicolae.
Iar ceilalţi copii – unul Niţescu Ion – medic renumit, specialist radiolog – TBC, Niţescu Profira Rodica (Şerban prin căsătorie) – profesoară licenţiată fizică-chimie şi Niţescu Iulia (Zamfirescu prin căsătorie). Aceasta a fost învăţătoare în Mioveni – un talent cu multe valenţe (muzică, desen, activităţi educativ şcolare), care a fost expropriată prin decretul din 1949 – cu domiciliul obligatoriu (DO) în Câmpulung Muscel.
Târziu, ca o recunoaştere a meritelor deosebite, prin decret Prezidenţial i-a dat numele liceului nou din Mioveni – „Liceul Iulia Zamfirescu”.
Soţia preotului Niţescu a fost un om credincios, modest, care a crescut cu dăruire pe cei patru copii.
O văd aievea pe „Maiuţa” în costum popular românesc – ie, fotă etc. (lucrate în cea mai mare parte în „război” de dânsa) – până la adânci bătrâneţi. S-a stins la aproape 100 de ani!
Deşi eram mic, la puţinele slujbe la care am fost erau de înaltă ținută.
Făcea un adevărat apostolat prin care, pe jos sau cu un cal, la periferia comunei, ajutând pe cei nevoiaşi, fără să ţină cont de vârstă şi suferinţe!
După ieşirea din detenţie au fost scoşi afară din casă, şi o perioadă de timp a locuit la părinţii mei în Câmpulung – rugând să ţină slujbe la schitul „Ciocanul”, apoi s-a retras cu chirie în comuna Boteni, într-o casă cu cerdac vis-a-vis de Sf. Biserică, până ce a trecut în lumea celor adormiți!
# L-aţi cunoscut? Aveţi amintiri? Ce-aţi avut de învăţat din înţelepciunea lui?
– Da! Şi i-am iubit emorm atât eu cât şi sora mea! Aşteptam cu  o mare bucurie vacanţa cea mare pentru a merge la bunici! Atunci am învăţat de la bunicul – „moşul” – că credinţa în Dumezeu şi cinstea sunt preceptele de bază în trăirea noastră în această lume! Bunicul citise foarte mult şi nu odată îmi cita parabolele din Sfânta Biblie.
Era un om onest şi de multe ori îl însoţeam când făcea mici reparaţii în gospodărie (uluci de la gard desprinse etc.).
S-a bucurat de respectul enoriaşilor pe care îi stima, şi sunt convins că de cele mai multe ori sfaturile date le-au fost de folos în viaţă! Deşi a trecut prin Iadul temniţei comuniste, niciodată nu a dorit răzbunare! Şi în final, una dintre vorbele speciale ale lui Petre Ţuţea: „Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea”.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii