La aproximativ 30 km de Piteşti se află unul dintre cele mai frumoase ansambluri monumentale din Muntenia și anume curţile fortificate „Mareş Băjescu“ şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Băjeşti, judeţul Argeş. Umbrit de proletcultism în deceniile trecute, în ultimii ani, întregul ansamblu şi-a redobândit strălucirea de odinioară. După aproape patru veacuri, măreţia şi frumuseţea ansamblului fortificat al marelui ban Mareş Băjescu au fost umbrite atât de trecerea firească a timpului, cât mai ales de trecerea temporară a unor oameni care nu au înţeles mai nimic din rostul moştenirii lăsate de înaintaşi, de felul cum trebuie ea păstrată şi dăruită mai departe urmaşilor, pentru ca apoi fiecare să cunoască cine este şi care este calea de urmat.
Comuniștii au intrat cu buldozerul în vechiul conac al marelui ban Mareş Băjescu
În urmă cu câteva decenii, activiştii de partid au demolat cu buldozerul aproape tot ceea ce se mai păstra din vechiul conac al marelui ban Mareş Băjescu şi au luat cărămizile pentru a-şi ridica ei case. Probabil că, prin demolarea clădirii simbol a comunităţii, ei doreau să şteargă renumele lui Mareş Băjescu, ce rămăsese în conştiinţa băjeştenilor, pentru a-şi făuri ei renume, iar mândria băjeştenilor să fie îndreptată înspre activităţile partidului. Ca nişte nepricepuţi, au retezat falnica coroană şi secularul trunchi, dar nu au ştiut că în rădăcini stă toată puterea. Au crezut că totul va trece în uitare, că totul se va cufunda într-un somn adânc, numai că, în trupul muribund al ansamblului feudal fortificat inima lui nu a încetat niciodată a zvâcni cu putere. Inima aceasta este tocmai biserica din interiorul ansamblului monumental, care atât timp cât va mai dăinui, ea va trezi la viaţă conştiinţele sătenilor din Băjeşti, cât şi ale celor care se vor învrednici să o vadă. Această biserică de secol XVII a înălţat mereu inimile băjeştenilor şi tot ea, în vremuri grele, a hrănit şi întărit noi vlăstare care să pomenească pentru veşnicie numele familiei Băjescu, ai cărei membri sunt reprezentaţi în registrul de jos al picturii, atât în pronaos, cât şi în naos, de parcă ar cere, împreună cu ceata sfinţilor, milă şi îndurare de la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor şi a tuturor urmaşilor lor.
Fresca originală din secolul XVII
O moştenire de seamă pe care membrii familiei Băjescu au lăsat-o urmaşilor lor a fost mai ales biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, cu splendida pictură realizată în stil bizantin între anii 1666 şi 1669 de către Tudoran zugravul, precursor al şcolii lui Pârvu Mutu. Pictura este frescă originală, cu scene frumoase şi valoroase, aşa cum numai acei zugravi din secolele trecute au reuşit să îmbine culorile cele mai intense şi să folosească cele mai bune materiale, existente în vremea aceea. Acest Tudoran zugravul a surprins în programul său iconografic foarte bogat şi impresionant teme care să provoace mişcarea inimii şi întoarcerea minţii privitorului, precum iadul şi Raiul sau întreg drumul Crucii Mântuitorului, iar chipurile tuturor sfinţilor radiază căldură, lumină şi pace, cum rar se mai pictează astăzi în bisericile noastre. Alături de temele iconografice menţionate mai sus, se mai pot vedea în pronaos cele şapte sinoade ecumenice, dar şi alte scene deosebite, precum somnul lui Iisus şi arhidiaconul Roman. Astăzi, atât lăcaşul de cult, cât şi zidurile împrejmuitoare au fost consolidate, restaurate şi aproape totul arată ca la început. Însă, până acum aproximativ trei decenii, întregul ansamblu era într-o stare avansată de degradare. Apa s-a infiltrat în zidurile dimprejur, precum şi cele ale bisericii, iar pictura originală a fost afumată şi acoperită treptat de straturi de murdărie şi igrasie. Asemenea lucrări de restaurare implică sume mari, astfel că proiectul a fost finanţat de către Ministerul Culturii, prin Secretariatul de Stat pentru Culte. Pictura a fost restaurată între anii 1990 şi 2005 de pictori autorizaţi, precum Viorel Grimalschi. Între anii 2008 şi 2012 au avut loc lucrările de consolidare a bisericii şi refacere a ruinelor curţilor fortificate, executate, conform proiectului arhitectei Constanţa Carp, de meşteri care au lucrat în şantierul arheologic din Pompei, Italia.
Locuri încărcate de istorie
La prima vedere poate părea ceva triumfalist, dar din moment ce priveşti întregul complex arhitectural, proaspăt restaurat, şi locurile din jur, înţelegi motivaţia bucuriei băjeştenilor. Sunt multe locuri încărcate de istorie, cum se obişnuieşte a se spune, dar aceşti oameni au ştiut că ele trebuie puse în valoare şi că ei sunt ceea ce sunt datorită înaintaşilor. Un rol deosebit în îmbogăţirea sufletească a băjeştenilor îl are, de câteva secole, însăşi pictura bisericii. De cum se intră în lăcaşul de cult, pe zidul ce desparte pronaosul de naos se află pictat iadul. Aici, cămătarul are legat de gât un săculeţ cu bani, croitorul foarfeca, negustorul balanţa, morarul piatra de moară şi altele. Astfel, dreapta judecată, numită de bătrânii satului „obiceiul pământului“, a plămădit bune conştiinţe în obştea sătească din Băjeşti, iar cel care era prins furând era purtat pe uliţele satului cu ceea ce furase. Din păcate, în zilele de azi, acest obicei nu mai este practicat, dar ultimul băjeştean prins la furat şi purtat prin sat a fost o femeie care a sustras nişte boboci de gâscă. Impactul unui asemenea obicei în sufletul făptaşului era imens, astfel că această femeie, ca să îşi spele ruşinea, o lună de zile nu a scos un cuvânt.
Singurul ban al Craiovei de origine munteană
Mareş Băjescu a fost fiul unor târgoveţi din Câmpulung Muscel, care, aflat în apropierea puternicei familii a Cantacuzinilor, din casa cărora şi-a luat soţia, a ocupat treptat înalte dregătorii, până la cea de mare ban (1669-1672), în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popeşti. Mareş Băjescu a fost singurul ban al Craiovei de origine munteană, iar ultimul urmaş din familia Băjescu a fost Iordache Băjescu, ispravnic de judeţ, care a fost spânzurat de Ştefan Racoviţă în anul 1764 la o poartă a Bucureştilor.
Conacul boieresc a fost construit fie în anul 1648, fie în 1662, iar apoi a fost construită şi biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, zidurile de cărămidă şi piatră de rău, întărite pe colţ cu turnuri. În prezent, din vechiul conac au mai rămas doar beciurile boltite.
M.I.
0 Comentarii