Inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 2 ani închisoare cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în faptul că a achiziționat și revândut autoturisme rulate, fără a depune declarații fiscale de venit și fără a-și îndeplini obligaţia de a solicita organelor fiscale atribuirea codului de înregistrare în scop de TVA.
Citește și: Cea mai mare rețea de fraudă prin telefon din Europa a fost destructurată
În complet de divergență, această soluție a fost menținută de instanța de control judiciar. În opinie separată s-a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii reținute în sarcina sa, și astfel, s-ar fi impus pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza I C.proc.pen. În motivarea acestei soluții s-a reținut, în esență, faptul că infracţiunea prevăzută art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 are ca situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute. Omisiunea plăţii unei taxe legal datorate nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse, întrucât în acest caz ia naştere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligaţia de plată a taxei respective, nu şi răspunderea penală. De asemenea, s-a apreciat că atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de TVA, evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu şi atunci când autorităţile fiscale cunoşteau sursa impozabilă. (CA Pitești, secția penală, decizia nr. 305 din 3 aprilie 2024, www.rejust.ro)
Avocat Andreea Coman
(Articol preluat de pe juridice.ro)
0 Comentarii