,,Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (2). Interviu cu domnul GHEORGHE BADEA – director, patron Subansamble Auto Piteşti
Cristina Rousseau: -Dle director Gheorghe Badea, vă provoc să vorbim despre prietenie. Despre prietenia cu dl Constantin Stroe. Vă cunoșteați din copilărie, sunteți din același loc, ați colaborat… Ce ne puteți destăinui?
Gheorghe Badea: – Referitor la prietenia cu Constantin Stroe, ne-am născut în comuna Hulubești din județul Dâmbovița, comună aflată la granița cu Argeșul.
El era cu patru ani mai mare ca mine, dar viața de la țară se trăiește în evenimente comune. Nu era bal, nu era fedeleș, nuntă, la care să nu ne întâlnim.
Încă din copilărie s-a remarcat, era un copil deosebit și el simțea acest lucru, căuta să iasă în evidenţă. Era dotat și ca intelect și fizic, chiar trăia din plin acest lucru. Este un aspect pozitiv pentru un individ să se iubească pe sine, să se pună în valoare. Era și bun la carte, acesta fiind un punct forte.
Situația familială a lui era mai grea, pentru că nu avea decât mamă.
Cristina Rousseau: – Nu și-a cunoscut tatăl?
Gheorghe Badea: – Nu. În gimnaziu era un elev bun, mereu lua premii. A pornit apoi cu școala profesională, dar a prins o perioadă, în Târgoviște, când se putea face școala profesională împreună cu liceul. Iar el a terminat școala profesională împreună cu liceul. A fost o perioadă strungar, la Târgoviște, apoi a intrat la facultate la București, la Politehnică, specialitatea mecanică fină. Chiar și student fiind el, iar eu la liceu, ne întâlneam în vacanțe. Băteam coclaurile cu bicicletele, cum era pe atunci. După facultate, a lucrat la Târgoviște un an, apoi a venit la Dacia, unde s-a remarcat pe la toate locurile de muncă. Îi și plăcea să se remarce, dar chiar reușea. Avea acest lucru în sânge. E „un ceva” specific liderilor. Dacă sunt douăzeci de persoane la masă și liderul nu reușește să se remarce, pleacă. Eu sunt sincer și în ceea ce privește morții și în ceea ce privește viii.
Spre exemplu, niciodată nu venea la timp. Studia de așa fel problema încât să vină cu cinci minute, zece, chiar și un sfert de oră întârziere și avea și replicile potrivite, ca să scoată în evidență că muncea și ce probleme întâmpinase.
Una dintre trăsăturile lui importante era că știa să iasă în față. Avea acest atu, să etaleze și ce are și ce nu are. Ferm. Hotărât. Avea puterea determinării, a responsabilității, nu era laș, nu dădea înapoi. Își ținea cuvântul.
Cristina Rousseau: – Recunoștea dacă într-o decizie greșea?
Gheorghe Badea: – Da, desigur. Altfel, ca lider ești contestat, dacă nu știi să-ți asumi și eșecul, care până la urmă este uman. Știa să plece și capul, în cazul în care greșea, și urechea, ca să audă ce se spune despre el.
Reușitele lui la Dacia au fost și ca sef de secție Sculărie, apoi inginer șef Mașini Unelte și Scule, apoi a fost promovat de directorul centralei de pe vremea aceea, Săpunaru, ca director tehnic, funcție în care a făcut treabă, s-a remarcat, a lucrat în echipă cu Paleru, Giuvelcă, Matea, Costică Nicolescu, apoi a fost promovat la Timișoara, unde se producea Lăstunul. Acolo l-a prins revoluția, iar sindicatele l-au adus pe brațe la Colibași, unde a demonstrat din nou profesionalism. Meritul mare al lui la Colibași a fost unul de mare succes în întreaga economie națională, fiind unul fundamenatal, pe care puțini l-au sesizat, acel merit a fost arta de a menține pe picioare această uzină și aici a știut să speculeze în sensul pozitiv fructul acestei uzine: mașina. Mașina se vindea. Și au fost perioade când nu se făceau importuri. Se consuma numai produsul intern, mașina Dacia. Și Stroe a știut să țină în mână masele prin sindicate și cu sindicatele.
O spun direct, și pe această cale vreau să știe și să se audă până la toți nenorociții care au distrus economia românească, faptul că toate uzinele din țara asta au pierit din cauza și cu ajutorul sindicatelor, care au primit câte un pumn de dolari în buzunar și, împreună cu masele, au schimbat director după director. Dacă schimbi director după director, fără ca acesta să aibă posibilitatea să facă ceva, distrugi acea uzină. Așa s-a întâmplat cu Tractorul, cu Steagul Roșu, cu ARO, cu Autobuzul și multe altele. Stroe aici a avut această artă de a le da câte o pâine la conducătorii de mase, astfel ca el să-și vadă de treabă cu producția. Arta combinării cu Renault, BMW, Nissan, Volkswagen, Mercedes, astea sunt nu trucuri, nu povești, sunt lucruri cu multă utopie. Pentru ca să fie clar, în Europa sunt doi contructori mari de automobile: nemții și francezii, care și-au împărțit sfera de influență. Neamțul a luat Skoda și francezul a luat Dacia.
Diferența e că unul a luat-o mai devreme și altul mai târziu. Eu recunosc meritele lui Stroe până în pânzele albe, dar vă spun clar, cu Stroe, fără Stroe, cu ministerul de economie, cu „servicii” sau fără, francezii tot luau Dacia. Și dacă nu luau Dacia, luau spațiile… și, cum s-ar zice, „de la firul ierbii” construiau ceva. Meritul deosebit a lui Stroe nu este că a făcut alianță cu francezii, ci meritul lui cel mare este că a știut să țină în picioare această uzină prin îmblânzirea permanentă a maselor. Și nu ar fi ținut-o în picioare fără ajutorul instrumentului sindical. A știut să joace și colateral, tot pentru imagine și pentu a ține masele, a preluat conducerea clubului F.C. Argeș. A avut, din punct de vedere material, cu ce să țină clubul. Când nu s-a mai putut, a știut să se retragă. Chiar și între secții formase echipe de amatori, tot pentru a crea emulație, a da viață uzinei astfel încât aceasta să fie ca o familie.
Familial, e știut că are două fete, nepoți. Păcat mare e că a plecat dintre noi. Prea devreme, zic eu.
Citește și Gilles Dufour – şef Proiect Logan: „Am fost în prima echipă care a ajuns la Dacia”
Citește și „Aproximativ 2.000 de bolnavi se internează anual la Cardiologia Spitalului Judeţean
0 Comentarii