# Prima întrebare aflată pe buzele tuturor: de ce candidați pentru un nou mandat din partea PNL? Care este motivația dvs.?
– Am muncit 16 ani în această instituție, în Primăria Ștefănești. Primii 4 ani de mandat de primar i-am obținut în calitate de candidat independent, un cetățean pe care comunitatea l-a dorit. După aceea, trei mandate în calitate de primar PNL.
# Primul mandat când a fost?
– 1996-2000. În toată această perioadă am luptat în fiecare zi, pentru că munca de primar înseamnă zi și noapte de muncă. Am încercat să fac ca Ștefăneștiul, un oraș care, ca și până în 1990, nu era un oraș agrar, ci era un oraș cu cetățeni care lucrau preponderent în industrii, să se dezvolte. Mai ales după 2004, să ajungă la titulatura pe care a căpătat-o, adică aceea de oraș. Da, a fost la început un lucru dificil, acela că, transformându-se în oraș, am pierdut niște oportunități de a accesa bani pe fonduri rurale, dar ușor-ușor am reușit să ne adaptăm la lucrul acesta și în fiecare zi am punctat ceea ce am promis cetățenilor în campania electorală. Am luptat să găsesc soluții pentru ca cetățeanul să aibă din ce în ce mai mult acele lucruri de strictă necesitate pentru o localitate urbană. Ștefăneștiul s-a transformat în fiecare zi, Ștefăneștiul este printre puținele localități ale României care a crescut ca pondere a populației în fiecare an. De ce? Pentru că a fost atractiv pentru cei care doresc să-și edifice o locuință. Formele de relief le-au permis să-și aleagă o locație pe care o doresc, ori mai la șes, ori mai la deal, ori undeva în marginea pădurii. Asta însemna pentru noi, cei din administrația locală, și pentru primar, cel care s-a angajat în fața cetățeanului, o luptă zilnică cu crearea condițiilor necesare.
# Să înțeleg că dvs. sunteți cel care a deschis drumul ca Ștefăneștiul să devină o zonă rezidențială?
– Absolut. Tot ceea ce vedem în Ștefănești sunt lucruri care s-au întâmplat în perioada mandatelor mele.
# De exemplu, zona rezidențială unde o vedeți dvs.? Zăvoi? Valea Mare? Cartierul Brătieni?
– Zona rezidențială ar putea porni de la Izvorani și până la Râul Doamnei, zona de centru. Însă, sunt foarte mulți care au dorit să-și construiască în afara acestei zone, profitând de relief și au apărut cartiere pe zone de relief, diferite față de cele existente. Cartierul Brătieni, un cartier făcut așa cum spune la carte, adică mai întâi infrastructura cu tot ceea ce este necesar.

„Am încercat să fructific orice finanțare pentru Ștefănești, alta decât de la bugetul local”

# Îmi amintesc chiar de inaugurare, când a venit premierul Tăriceanu.
– Da. Așa este. Și, dacă vreți să fac o paranteză la această chestiune din anul 2004, aș putea da exemplu că am încercat în perioada mandatelor mele să fructific orice oportunitate, orice lucru care a fost posibil în ceea ce privește găsirea soluțiilor de finanțare, altele decât sursa bugetului local. A venit Tăriceanu, au găsit soluția cea mai bună și l-au adus în vizită la Ștefănești și am zis că este o șansă pentru mine să adaug ceva la zestrea administrativă a localității. Aveam un cămin cultural pe care voiam să-l transform într-o casă de cultură. M-am adresat domnului premier cu această rugăminte și dânsul m-a trimis la ministrul Culturii, spunându-mi că se va rezolva problema. Am fost împreună cu dl. președinte Miuțescu la ministru și ni s-a spus ba că e albă, ba că e neagră, că nu se poate. Ne-am dus din nou peste dl. Tăriceanu, care ne-a dat 9 miliarde, și cu ce aveam eu alocat în buget am transformat căminul într-o casă de cultură modernă, cu destinația exclusiv cultură. Am spus că niciodată, cât sunt eu primar, nu va avea o altă destinație decât cultură, spectacole, activități pentru copii. În felul ăsta am mers peste tot, să încerc să obțin bani pentru comunitatea mea. Și eu zic că am reușit. Sunt cadru didactic, un om civilizat, neconflictual, de aceea mi s-au și deschis ușile la care am bătut. Încă din 2004, odată cu transformarea Ștefăneștiului în oraș, am reușit să prind fiecare unitate de învățământ într-o investiție care a apărut la nivelul României. Școala de la Valea Mare am prins-o, pentru că exista la nivelul României un împrumut de la Banca Mondială, în acest proiect. Am băgat o sumă considerabilă de bani. Am refăcut inclusiv fundația acestei clădiri, refăcută complet și modernizată. În 2006 a apărut la nivelul României o oportunitate, și anume se puteau construi 80 de campusuri școlare în toată România. Asta însemna că, dacă aveai într-o curte unități de învățământ de la clasa zero și până la clasa a XII-a, ori profesională, ori liceu, puteai să te duci să atragi până la 2 milioane de euro. Și am reușit și am făcut o sală de sport ultramodernă de 1.000 mp, ateliere școlare, o grădiniță cu program prelungit atât de necesară tot în aceeași curte și cele două mari corpuri ”Vintilă Brătianu” și ”Dinu Brătianu”, pentru că așa se numesc Grupul Școlar și Școala Nr. 2. Le-am reabilitat, apoi am făcut și un teren exterior de sport, condiții necesare desfășurării unui învățământ modern. Îmi aduc aminte că în 2008-2009, pentru că așa este în România, odată cu schimbarea unei guvernări, cele mai multe investiții se stopează. Încep altele și cele ale guvernării anterioare le lași așa. Ni s-a cerut să dăm stadiul în care ne găsim cu lucrările și după aceea s-a sistat finanțarea. Norocul a fost că Primăria Ștefănești a putut să ducă în continuare din fonduri proprii, iar cel mai mare noroc a fost că Bărbuceanu, de-a lungul celor 16 ani de mandat, a știut să facă în așa fel încât relația lui cu Consiliul Local să-i permită să ducă la îndeplinire obiectivele propuse.

„Eu și PNL nu am avut niciodată majoritate în CL, dar nu există proiect care să nu-mi fi fost aprobat”

# Nu ați avut majoritate în consiliu…
– Așa este, nu am avut niciodată majoritate în Consiliul Local, nu am avut mai mult de șase consilieri liberali. Și totuși, vreau să remarc că în cei 16 ani nu îmi aduc aminte să fi avut vreun proiect de hotărâre cu care să mă prezint în fața Consiliului Local și el să nu treacă. Uitați-vă doar la ultimii patru ani ai actualului Consiliu Local și la primarul orașului Ștefănești și înțelegeți mai bine, prin comparație, echilibrul cu care a condus Bărbuceanu. Din cauza acestor neînțelegeri, așa s-a ajuns ca la o ședință de CL, din 25 de proiecte să nu treacă decât 4 sau 5. De ce? Pentru că acele proiecte nu sunt discutate în CL. Iar acest Consiliu Local este tratat la modul cel mai jignitor, dovadă că sunt proiect care nu s-au derulat și nu s-au făcut niciodată. Deci, revenind la ceea ce spuneam, fiecare ședință de Consiliu Local o pregăteam cu o săptămână înainte. Erau și mai puține ședințe de urgență atunci, și mă prezentam, indiferent de formațiunea politică din care făcea parte consilierul, în primul rând la consilierii de pe zona unde doream să fac investiția. Și îi făceam în primul rând pe aceștia să înțeleagă că este de strictă necesitate, că este oportună. Și, de fapt, începutul era în altă parte. Atunci când la începutul anului făceai bugetul, în afara întâlnirilor cu cetățeanul, important era să mă întâlnesc cu fiecare formațiune politică. Fiecare grup de consilieri venea cu propriile promisiuni, pe care considera că trebuie să le realizăm în anul respectiv în localitate, iar eu încercam, și zic că am reușit atâta timp cât nu am avut aceste probleme, să îmbin cerințele lor cu promisiunile mele, în așa fel încât să iasă posibilitatea să se facă aceste investiții. Nu poți tu să lucrezi, ca primar, fără să ai o relație bună cu Consiliul Local. Un primar, conform atribuțiilor, trebuie să respecte legile țării și hotărârile Consiliului Local. Nu poți merge mai departe, pentru că se creează haosul.

„Normalitatea face ca o comunitate să trăiască liniștit”

# Deci, unul dintre obiectivele dvs. este revenirea la normalitate în Ștefănești.
– Normalitatea face ca o comunitate să trăiască liniștit, să se dezvolte, normalitatea între primar și Consiliul Local nu are decât beneficii pentru cetățean. Normalitatea despre care vorbim face ca salariații instituției să se comporte normal. Dacă tu, ca șef al instituției, te comporți cu respect, cu bun-simț, atunci și ei vor face la fel. La rândul ei, atunci și relația lor cu cetățeanul funcționează bine și nu duce la nemulțumiri și sesizări. Salariatul se comportă și se adaptează modului de gândire și modului de viață al primarului. Salariatul, dacă îl pui în situația să se întrebe de ce pentru ăia da și pentru ceilalți nu, se comportă și el la fel cu cetățeanul. Deci, eu nu dau vina pe salariații Primăriei Ștefănești pentru haosul sau ce există la ora actuală acolo. Eu nu dau vina pe salariați pentru că un cetățean vine și nu poate fi rezolvat atunci. Însă ce părere își fac cetățeanul și salariatul când văd pe diverse site-uri sau în presă ce se întâmplă în Primăria Ștefănești? Doar dezbinare, ură, revoltă… Eu doresc ca instituția Primăriei Ștefănești să revină la ceea ce a fost, iar localitatea Ștefănești să-și urmeze cursul de localitate urbană, de localitate care să atragă câți mai mulți cetățeni. Am avut de multe ori discuții și probleme referitoare la asfaltarea anumitor străzi sau altor lucruri care trebuiau făcute. Cetățeanul nu înțelege că sunt niște lucruri care trebuie să fie făcute într-o anumită ordine. Nu pot să asfaltez, dacă nu am apă și canalizare, pentru că, după aceea, trebuie să o fac din nou. Vă pot da exemplu din perioada anului 2015-2016, pe proiectul care s-a desfășurat la nivelul orașului Ștefănești: din cei 100 de milioane de euro pentru apă și canalizare, Ștefăneștiul a beneficiat de cea mai mare sumă, și anume 15 milioane de euro, pe care i-a și cheltuit. Și asta fiindcă lucrările, existând bună înțelegere între constructor și comunitate, s-au putut derula și nu au mai fost blocate. Problema a fost că mulți cetățeni nu au sesizat decât deranjul, șantierul, că le-am spart strada etc. Nu se poate altfel! Sunt 100 km de rețea de apă și canalizare realizați în Ștefănești în ultimul meu mandat. Iar proiectul n-a mai fost continuat.
(Va urma)