Știu, sunt sigur de asta: de cum veți citi titlul veți spune că sunt cârcotaș, că nu știu să apreciez viitorul efort al Ministerului Culturii. Ba, îl apreciez, însă nu îl hiperbolizez. E foarte bine că cel mai probabil Vila Florica, leagănul Brătienilor și locul unde s-a născut și a crescut cea mai importantă familie de oameni politici din România, va reveni în patrimoniul public. Fie și pentru 1,7 milioane de euro plătiți din bani publici. E bine, dar ar fi putut să fie și mai bine dacă acești bani ar fi fost dați de un investitor privat cu cap și viziune, de un Mecena autentic. E opinia mea. La fel de bine cum și acum cred că tot circul cu achiziționarea Cumințeniei Pământului a fost un fiasco, o campanie inutilă. Și asta în condițiile în care câteva dintre operele lui Brâncuși au rămas în România și pot fi admirate gratis. Brâncuși trebuia apreciat de autoritățile române în timpul vieții, nu la șase decenii după dispariția sa. În fine. Îmi închei aici digresiunea brâncușiană și revin la Vila Florica, micul colț de Rai ce ar merita o promovare mult mai mare, un marketing turistic și cultural eficient, care să atragă zeci de mii de turiști anual. Ups! Scuze! Am uitat că Argeșul nu are un marketing turistic, ci doar niște strategii pe hârtie, niște proiecte care strâng mai multă maculatură decât turiști. M-aș bucura ca cei de la Consiliul Județean Argeș și instituțiile din subordine să citească editorialul ăsta. Să aibă un feedback palpabil. Pentru că deși Argeșul are un potențial turistic incredibil, nu avem turiști pe măsura potențialului. Nu avem grijă de obiectivele ce ar putea atrage vizitatori de pe tot globul. Și mă gândesc aici, ca într-un reflex în lanț după ce m-am referit la Vila Florica, la alte două obiective care sunt în paragină: Casa Memorială Liviu Rebreanu și Casa Memorială Ion Mihalache. Ambele au fost retrocedate după ce autoritățile din județ le-au lăsat în paragină, investind în ele doar niște mărunțiș. Praf în ochi. Praf în ochii istoriei culturale și politice a Argeșului. Dacă s-ar fi investit în ele, ar fi avut cu siguranță mulți vizitatori. Ar fi putut atrage bani la bugetele locale și județene.
Ce s-a făcut în schimb pentru promovarea turismului argeșean? S-au făcut zeci de centre penibile de informare turistică pe banii U.E., centre în care nu intră aproape nimeni, centre ce sunt închise tocmai în weekend când vin turiștii, centre ce sunt pline de pliante superficiale făcute mai mult de dragul de a cheltui banii europeni decât de a atrage turiștii.
Ce frumos ar suna un circuit Casa Ion Mihalache-Casa Rebreanu-Vila Florica-Cetatea Poienari-Mănăstirea Curtea de Argeș în loc de pseudocircuitul de toată jena al centrelor de informare turistică din orașele din județ… Dar și aici e o problemă de direcționare a banilor publici, de direcționare a banilor de la Uniunea Europeană. Argeșul poate fi un Sillicon Valley al turismului românesc cu voință, idei și inițiative. Și mă aștept aici ca și cei 12 parlamentari de Argeș să aibă un cuvânt de spus. Pentru că deocamdată sunt cam muți. Și nu mă refer aici doar la turism…
