# Declară fostul director al Romsilva, Filip Georgescu, despre afacerea cu austriecii de la Schweighofer. Recentele inundații și efectele lor care au căpătat dimensiuni tragice în Argeș au readus în prim planul dezbaterilor defrișările masive ale suprafețelor forestiere și rolul acestora în formarea aluviunilor distrugătoare. Presa centrală a făcut dezvăluiri despre o astfel de afacere obscură dar cu avantaje enorme pentru profitorii mafiei lemnului din România vorbind despre grupul de firme din cadrul Holzindustrie Schweighofer, care de-a lungul timpului a făcut afaceri cu statul român, în detrimentul acestuia evident.
Austriecii de la Schweighofer au încheiat trei contracte pe 10 ani cu Romsilva pentru exploatarea pădurilor de rășinoase în scopul tăierii unui milion de metri cubi pe an, calea fiindu-le deschisă de două ordonanțe date în regim de urgență prin 2002, în timpul guvernării Năstase. Pe blogul personal, jurnalistul Radu Tudor a scris că, în calitate de director al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, din aceeași perioadă, fostul deputat de Argeș Filip Georgescu a susținut adoptarea în regim de urgență a celor două acte normative care s-au dovedit a fi avantajoase pentru termitele de la Schweighofer și dezastruoase pentru copacii României. Adept al concepției potrivit căreia tăierile masive de păduri de după 1989 au condus la dezechilibre ecologice și scăparea de sub control a bazinelor hidrografice, fostul parlamentar a sărit ca ars auzind că i se pune în spate această acuză și spune că lucrurile au stat tocmai invers.
„Nu este adevărat. Eu am fost împotriva adoptării celor două ordonanțe, una mai proastă decât alta. Nu aveam eu atribuții legislative și, de altfel, nici nu m-a întrebat nimeni. Ce, pe Ilie Sârbu (fost ministru al Agriculturii în cabinetul Năstase), credeți că l-a întrebat cineva?”.
Se pare că mai multe detalii din spatele unei tranzacții în jurul căreia de abia acum se fac valuri le-ar putea deține fostul pion principal al Cabinetului Năstase, considerat unul dintre marii „combinatori” din politica românească a vremii, Șerban Mihăilescu. Către acesta, cunoscut și sub apelativul de Miky Șpagă, duc potecile unei afaceri mai mult decât controversate. A.C.
