Web Analytics

Colegiul „Brătianu”, fără bust Brătianu

de | 17.12.2021 10:45 | Cultură, Actualitate

De pe pagina Colegiului Naţional “Ion C. Brătianu“ din Pitești aflăm că acesta „reprezintă, prin excelență, o școală românească de tradiție. Renumele de care colegiul se bucură este rodul muncii stăruitoare a zeci și zeci de dascăli devotați, precum și al activității multor generații de elevi”. Atât despre istoria sa.

În anul 1992, profesorul de limba română Constantin Fulgeanu, cel care a influențat destinele a generații de elevi, reedita, pe speze proprii, monografia Liceului „Nicolae Bălcescu”, realizată, la centenar, în 1966, de către Nicolae Vlad și Tudor Popescu. Printre participanții la Centenar s-a aflat și marele critic literar Vladimir Streinu, ca fost elev și conducător al cenaclului și revistei „Junimea”. Nu voi spune că profesorul Fulgeanu mi-a fost profesor, nu asta contează aici, chiar am glumit pe tema asta cu directorul Cristian Vasile, când l-am anunțat că voi scrie despre liceu. „Sper că nu te bagi în poveste”, mi-a zis. „Nu, sper să nu am probleme cu urmașii Brătienilor!”, i-am zis, în minte cu tot felul de acuzații nefondate, ba că sunt cu PNL, ba cu PSD, ba cu nu știu cine. Eu nu fac politică, sunt prea multe de făcut pentru cultura locală, pentru care m-am pregătit zeci de ani de zile.

Citește și Muzeul Județean Argeș deține în patrimoniu bastonul marelui poet Mihai Eminescu

În 1996, „Bălcescu” redevine „Brătianu”

Liceul a fost succesiv gimnaziu (1866-1894), liceu (1894-1896), liceu clasic (1996-1894), în anul 1898 primind numele de Liceul „Ion C. Brătianu” (acesta contribuise cu bani la construcție, dar banii cei mulți au fost puși la bătaie de către Primăria Pitești). În 1945, după instaurarea guvernului comunist al lui Petru Groza, se renunță la numele lui Brătianu, persona non grata, primindu-se numele de Liceul de Băieți Nr. 1 („Zinca” devenea Liceul de Fete Nr. 2). În 1957, liceul primește numele de „Nicolae Bălcescu”, fiindcă locul nașterii revoluționarului de la 1848 făcea parte din regiunea Argeș (e complicat, de fapt s-a născut la București, dar și-a luat numele mamei sale, Bălcescu, din comuna Bălcești, Vîlcea, unde era mare moșier). Ceea ce nu au ținut cont liderii comuniști a fost faptul că Bălcescu era dintr-o familie de moșieri mai bogată decât Brătienii; din păcate, Bălcescu a murit prea tânăr încât să mai apuce să facă politică alături de prietenii Brătieni și Golești.

În fine, până în 1996 liceul s-a numit „N. Bălcescu”; doar cei mai buni elevi piteșteni l-au absolvit. A fost o campanie întâi în cancelaria liceului şi părerile erau împărțite. Unii profesori doreau să se numească în continuare „Bălcescu”, alții, simțind „vântul schimbării”, doreau revenirea la „Brătianu”. Se ajunsese la jigniri, la acuzații grave. Stăteam de vorbă cu ambele tabere. Întotdeauna am fost de partea adevărului istoric. Așadar, cam spre sfârșitul lui 1996, Liceul „Bălcescu” redevine „Brătianu”. Laurii îi primește profesoara Luiza Domnișoru, numită director în acea toamnă, după câștigarea alegerilor de către C.D.R. (dânsa, PNL), de către noul inspector general, îmi scapă numele, Gh. Lungoci sau Gh. Popa. Ba chiar Emil Constantinescu a venit în vizită la fostul său liceu, aducând însă o veste proastă, că fostul său coleg de clasă, marele poet român Cezar Baltag, tocmai decedase. Mai apoi, liceul s-a transformat în colegiu și așa a rămas până astăzi. Ce a făcut Cornelia Domnișoru, cea care a fost și consilier local?! L-a dat jos pe Bălcescu de pe frontispiciu, dar a… uitat de Brătianu.

Citește și Casa lui Armand Călinescu de la Ciupa, o ruină

Directorilor care s-au perindat la conducere nu le-a păsat de simboluri

Ce nu înțeleg eu? De la Cornelia Domnișoru încoace au fost mai mulți directori din partea P.N.L., de 25 de ani încoace. Subliniez: DIN PARTEA P.N.L. De ce niciunul/niciuna nu a simțit nevoia de a-l repune pe Ion C. Brătianu pe frontispiciul liceului? Părerea mea? Nu le-a păsat de simboluri. Mai importante erau funcția, salariul, influența la angajări și, mai ales, la supliniri (ehei, câte șmecherii știu că s-au făcut, doar sunt profesor de meserie!). „Cine o fi fost I.C. Brătianu ăla? Ce treabă avem noi cu un amărât de bust ce stă pitit în holul liceului? De ce să-l punem la loc? E și greu, are 50 de kilograme. Și ce dacă în fața liceului sunt amplasate… două busturi ale lui Bălcescu, iar liceul se numește «Brătianu», doar au fost prieteni? Doamne ferește, se întoarce comunismul, e bine să stăm cuminți!” Poate Alina Gorghiu gândește altfel. Nu vreau să fac servicii PNL, repet: mă interesează doar adevărul istoric.

Ca fost absolvent al acestui liceu, chiar mă interesează această problemă. Am observat că, după ce am scris că bustul lui G. Ionnescu-Gion dispăruse de pe soclul din curtea liceului (soclu ce trebuie repus la locul său, în Grădina Publică), a fost, în sfârșit, repus, chiar dacă pe soclul vechi de la gard, în acel loc imposibil, cu spatele la stradă. Și e cel mai valoros soclu din Pitești, realizat de un uriaș sculptor, Carol Storck, dar asta e altă poveste…

Citește și Dinu Lipatti – omul cel bun al neamului românesc

Articol scris de Jean Dumitrascu

Distribuie!

0 Comentarii

Ion Cojocaru

Proiectul ,,Pădurea cu Povești Nemuritoare”, derulat de Fundația „Conservation Carpathia” și...

Ultimele articole