Poetul și traducătorul Cezar Baltag este unul dintre cei mai importanți scriitori ai generației 60. S-a născut la 26.07.1939, la Mălinești – Hotin (azi în Ucraina) și a decedat prematur, la 26.05.1997, la București.
În 1944, imediat după 23 august, tatăl său, preotul Porfirie Baltag, își ia familia și se refugiază în România, stabilindu-se, inițial, la Mereni, Vâlcea. Ulterior ajunge preot într-o comună din sudul județului Argeș.
Cezar Baltag va urma Liceul de Băieți nr. 1 din Pitești (între 1948 şi 1955), actualmente Colegiul Național „Ion C. Brătianu”. În liceu o va cunoaște pe Ioana Bantaș, viitoarea sa soție și viitoare poetă și traducătoare. După absolvirea facultății de filologie este trei ani șomer, fiindcă tatăl său, preotul Porfirie, refuza să se înscrie în C.A.P.
Cezar Baltag a fost coleg de clasă cu Emil Constantinescu, viitorul președinte al României, cu savantul Dumitru Constantin-Dulcan și scriitorul Vasile Ghițescu. A fost prezent la toate revederile de 10 ani, reîntâlnindu-se cu toți foștii colegi și profesori. Și-a lansat o parte din cărți la Pitești, ultima oară fiind prezent în 1995.
Dintre cărțile sale menționăm „Odihnă în țipăt”, „Unicorn în oglindă”, „Ochii tăcerii”. L-a cunoscut pe Mircea Eliade în 1972, căruia i-a tradus „Istoria credințelor și ideilor religioase” (I-III, 1981-1988).
Vestea că Cezar Baltag a murit a adus-o la Pitești în aceeași zi (26.05.1997) chiar Emil Constantinescu, aflat în vizită la Colegiul „Brătianu”, de Ziua Liceului (directoare era prof. Cornelia Domnișoru).
Citește și UNESCO declară câinii de lucru parte a moștenirii culturale a omenirii!
Citește și Octav Pârvulescu: Portret al artistului la tinereţe (17)
0 Comentarii