Respectul față de om este poate ceea ce lipsește cel mai mult în relația autorități – public, asta în ciuda nenumăratelor modificări legislative care vin să redea, doar formal, așa zise drepturi ale cetățenilor. Dar nu am auzit să îi fie imputat vreunui angajat la stat, obligat să dea ochi zilnic cu oamenii, prin natura postului pe care îl ocupă, lipsa de respect cu care îi tratează. De exemplu, funcționarei de la serviciul de asistență socială care, picior peste picior, cu partea dorsală întoarsă către ușa pe care intră cetățenii pentru rezolvarea problemelor lor i-a răspuns unei femei amărâte ce voia smerită să întrebe ceva, fără ca nici măcar să citească din hârtia înmânată cu mână tremurândă, un scurt „nu se poate” din vârful buzelor.
Sau funcționarei care a pus-o pe doamna cu diagnosticul crunt primit de la medicul oncolog în buzunar și groaza în suflet să răspundă unor întrebări de pe un formular sec și neomenos, rățoindu-se pe un ton inchizitorial și circumspect, ca și cum avea în față un infractor și nu un cetățean ajuns în fața ei pentru drepturile legale. Până când funcționarii nu vor avea inoculată în mentalitate, și nu neapărat trasată pe hârtie, obligația de a fi oameni la locul lor de muncă, cetățenii vor fi în continuare umiliți în compartimentele de asistență socială ale primăriilor. Iar acest comportament este un bumerang care se va întoarce și va lovi nu se știe când, nu se știe unde…
(ELECTRO-CUTARE)
Citește și ISU Argeș: Amenzi de 78.000 de lei la obiective de asistență socială
0 Comentarii