Despre Cetatea Oratia de la Dâmbovicioara nu se cunosc foarte multe lucruri pentru că până la revoluție, despre ea aminteau doar poveştile bătrânilor rucăreni. Cetatea trece aproape neobservată chiar şi în faţa turiştilor care vin sau se duc spre Braşov. Într-adevăr, din ea nu a mai rămas decât un zid pe care au crescut o mulţime de brazi şi care poate fi confundat, destul de uşor, cu un perete de munte. Atât mai este din ceea ce odată reprezenta un important punct vamal între Ţara Românească şi Transilvania.
Vlad Țepeș ar fi fost prins de turci în această cetate
Pentru că asupra Oratiei planează încă o mare incertitudine, un singur lucru este sigur și anume că cetatea a fost ridicată în secolul XVII. Localnicii spun că la construcţia ei s-a început prin anul 1330 şi că a fost ridicată de oamenii care locuiau în împrejurimi. Alţii sunt de părere că o mână de ajutor au dat-o însăşi cavalerii teutoni, dar nu există documente care să ateste acest lucru. În aceste condiţii, zidul amplasat în zona Podul Dâmboviţei, pe culoarul Rucăr-Bran, continuă să învăluie în mister întreaga vale unde se spune că odată trecea cel mai important drum ce lega Ţara Românească de Transilvania. Mai mult, ruinele cetăţii se lasă văzute doar dintr-un anumit punct, şi anume, dintr-o parcare situată în apropierea locaţiei turistice Dealul Sasului. Cetatea a fost concepută ca punct de apărare şi s-a numit, la acea vreme, Cetatea Neamţului. Ulterior, devenind punct vamal, s-a transformat în Cetatea Piatra Craiului, Cetatea Dâmboviţei, iar într-un final a fost botezată Oratia, după valea care se întinde la poalele ei. Demn de reținut este faptul că însăşi Vlad Ţepeş ar fi stat o perioadă aici, în unele înscrieri fiind precizat faptul că domnitorul chiar ar fi fost prins de turci în această cetate. Cetatea Oratia și-a pus amprenta în zona Dâmbovicioarei pentru că din Țara Românească intrau spre Braşov produse precum grâu, secară, foarte mult peşte, piei de animale, miere, ceară, bumbac luat de la turci, iar de la Braşov intrau fier, oţel, arme, postav, catifea, pantofi sau argintăraie. Se spune că cetatea era prevăzută cu un pod mobil care era coborât numai atunci când carele intrau la vămuire.
Cetatea Oratia, puternic post de pază al trecătorii Branului
La mică distanță de drumul care leagă Câmpulung de Brașov se află cetatea Oratia, ale cărei ruine se profilează și astăzi pe dealul care-i dă numele și care domina tot bazinul Văii Dâmboviței, cu ieșire spre Brașov, pe Dealul Sasului. Cetatea este amintită în diverse documente drept punct vamal în afacerile comerciale dintre Țara Românească și Brașov. Într-adevăr, zidurile ei beneficiau de o poziționare extraordinară, înconjurate fiind de crestele munților, deasupra unui lung perete de stânci, la buza unei prăpastii amețitoare. Jos, departe, ca într-o căldare, se zăresc casele din satul Podu Dâmboviței. Pe o latură a cetățuiei, o adâncitură a terenului care arată ca un șanț, astăzi acoperit de vegetație, îți sugerează că pe aici trecea vechiul drum dintre Transilvania și Muntenia. Cetatea Oratia este situată la 6 km nord de Rucăr, în satul Podu Dâmboviței și la 2 km de râul Dâmbovița. Cetatea, din alte surse, ar fi fost construită în anul 1212, de către cavalerii teutoni, la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Acesta le-a cerut cavalerilor teutoni, care se retrăgeau spre vestul Europei, după luptele purtate în locurile sfinte, să participe la apărarea hotarelor Țării Bârsei împotriva năvălirilor triburilor migratoare ale cumanilor. În acest scop, le-ar fi acordat dreptul de a ridica în zonă cetăți și orașe. Teutonii au căutat să-și extindă stăpânirea și peste Carpați, zidind astfel cetatea Oratia, puternic post de pază al trecătorii Branului.
Drumul ce lega Câmpulungul de Brașov trecea pe sub cetate
Tipologic, Cetatea Oratia corespunde mai curând fortificațiilor de mici dimensiuni al căror rol era de a străjui căi de acces sau puncte strategice importante, decât cetăților propriu-zise care reprezentau ele însele, de cele mai multe ori, un astfel de punct strategic. În ceea ce privește planul pot fi făcute, cu rezerva că această rezolvare este în fapt o evoluție de la tipul cu o incintă circulară și turn central la cel cu incintă circulară și turn pe traseul curtinei, analogii cu cetățile Grădet și Drobeta, Hrastovlje din Slovenia doar în ceea ce priveste existența unui singur turn circular, Checiny și Petrc. Cetatea Oratia străjuia drumul ce lega Câmpulungul de Brașov, aflându-se la extremitatea vestică a Dealului Sasului. Drumul trecea pe sub cetate, ocolind-o pe la NV și V, fiind parțial săpat în stâncă datorită îngustimii Văii Dâmboviței pe această porțiune. La N și la S panta este destul de accentuată, iar la V și NV pereții stâncii sunt abrupți. În partea de S și la E, pe direcția de acces dinspre coama dealului, se află săpat un șanț lat de 10 m și adânc de 4 m. M.I.
0 Comentarii