Joi, 21 aprilie, Biblioteca Județeană Argeș a găzduit lansarea volumului de debut al Elenei Constantinescu – „Cu capul în nori și cu un picior pe pământ”. Notar public în viața de fiecare zi, și încă unul experimentat și solicitat, Elena Constantinescu se curăță de zgură, de mâzgă și de păcate prin poezie.
Placheta, publicată la insistențele mentorului atipic, prof. Vasile Ghițescu – i-a citit manuscrisul, a încurajat-o ca pe un copil care învață să meargă, a operat selecția lirică și a scris și prefața – se recomandă printr-o ingenuitate, printr-o sinceritate debordante, în stare să măture ca vântul piedici, adversități, ostilități, ivite anume ca să pericliteze fuziunea ființei profunde cu Infinitul, cu Divinul. Vibrația mistică este puternică în versurile Elenei Constantinescu. Duhul se manifestă în toate cele văzute, știute și trebuie lăsat, ajutat să-și croiască drum și să desăvârșească lucrarea lui Dumnezeu.
Relația poetei cu natura, atenția încordată la schimbările ei de tonalitate, de registru, imaginile aproape picturale, care se deschid cu o suavitate desuetă pentru secolul nostru, surprind prin forță dramatică. La fel, foamea, niciodată potolită, de iubire. Elena Constantinescu suferă cu aceeași intensitate și când iubește, și când iubirea se colorează cu sângele pătimaș al lumescului, al omenescului. O vrea pură și se vrea pură Elena Constantinescu. Cred că aceasta este, de fapt, miza cărții, prima – spuneam – care le netezește calea celor două, încă nepublicate, anunțate, însă, triumfător, de autoare, cu prilejul lansării, ca viitoare, posibile canale de conectare la Sursa de la care ea se alimentează. Denisa Popescu
0 Comentarii