În vreme ce trăinicia Uniunii Europene scârțâie, roasă la încheieturi de interese divergente, decizii egoiste și ascensiunea forțelor populiste centrifuge, China își stabilește noi capete de pod și-și consolidează interesele printre crăpăturile edificiului european.

Spațiul Mării Negre este unul strategic pentru Beijing. Asta se vede din insistența cu care, dincolo de cuvenitele preocupări economice, sunt cultivate relații politice preferențiale.

O analiză a intereselor chineze în zonă a fost realizată de o echipă de jurnaliști din țările riverane, care au pus pe masă tot ce-au găsit, de la investiții rentabile până la țepe, de la spionaj la afacerile interlope ale Triadelor, de la propagandă politică toxică la avantajele parteneriatului comercial cu un colos economic.

Citește toată investigația LINX-CRJI: CHINA’S BELT AROUND THE BLACK SEA

Strânsele relații economice dintre România și China s-au născut în anii comunismului. Stilourile cu peniță de iridiu la 100 de lei, mașinuțele de jucărie sau guma cu surprize stârnesc nostalgii și azi, bascheții și paletele de ping-pong erau marele lux al copiilor care, acum la crepusculul vieții, șterg de praf porțelanurile devenite kitschuri: peștele, balerina, chinezul cu undița.

După Revoluție, pilonul ideologic dintre cele două state s-a prăbușit, cel economic s-a clătinat, fiind un timp surclasat de importul mărfurilor turcești în anii în care România nu mai exporta decât fier vechi. Anii 90 au coincis cu o relativă liberalizare a circulației în cele două țări, au apărut primele nuclee chineze, unul în jurul angroului ”Europa” din București, celălalt în jurul Portului Constanța.

Au apărut astfel primele crime mafiote care, împreună cu cele din comunitatea turco-arabă, le-au făcut românilor părul măciucă. Au făcut carieră poveștile barbare legate de ”chinezii din geamantane”, de craniile fierte din canalizarea Colentinei și alte crime cu specific oriental. Câtă vreme se fierbeau între ei, oaspeții erau bineveniți.

Regimul Iliescu, doldora de comuniști second-hand vopsiți în capitaliști, a contribuit din plin la reluarea legăturilor economice tradiționale sub noi auspicii, în care accentul cădea pe profitul personal și abia în plan secund, pe interesul statului. Îndrăgostit de imperiul de la miazăzi, ex-premierul Năstase avea să cadă victima lăcomiei sale și a pasiunii pentru bunurile trimise peșcheș de un diplomat român de la Beijing.

Urmașul său la șefia PSD, Victor Ponta, avea să forțeze nota, cerând pentru China statutul de ”partener strategic”, spre consternarea Bruxelles-ului și a SUA. Se făceau planurile unor investiții chineze gigantice, de la reactorarele nucleare 3 și 4 la parteneriate public-private în construirea de autostrăzi și la încredințarea rețelei 5G către Huawei. Regimul Dragnea anunța chiar înscrierea României pe orbita intereselor chineze, (în egală măsură în care încerca îndepărtarea de influența UE, pentru nepotrivirea de viziune legată de statul de drept și de supremația legii).

Condamnarea lui Dragnea și căderea guvernului Dăncilă a înghețat germenii acestei reorientări strategice, iar planurile mega-investițiilor s-au desumflat.

Citește mai departe pe PressHub