# Convorbiri neconvenţionale  cu ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

# Aţi semănat pământul Argeşului şi Muscelului cu ctitorii? Vă opriţi aici?
– Domnul Dumnezeu a binecuvântat totul  şi a pus umărul Său ca să facă bucurii pe acest pământ sfânt al Argeşului  şi Muscelului. Mai avem în program câteva obiective majore de rezolvat în termene puse cu zgârcenie. Fiecare credem că suntem cei mai potriviţi şi competenţi în a rezolva totul, cât trăim fizic pe acest pământ.
Fiecare facem cât putem, dar se face mai ales ceea ce are binecuvântarea expresă a Domnului Dumnezeu,  şi nu după apucăturile noastre, deseori presărate cu iluzii terestre!
Urmaşii noştri, după priceperea lor, vor putea adăuga  şi creşte, dacă nu vor avea debila percepţie  şi invidie, ca să destrame munca noastră de peste trei decenii!
Va rămâne doar ceea ce a binecuvântat Dumnezeu!
Eu aşa am încercat! Slavă Domnului Dumnezeu pentru toate!
# V-aţi ales un loc de veci? Unde este? Şi de ce acolo?
– Mă apucă hazul cu alegerea locului de veci. În testamentul despre care a fost vorba, am zis trei locuri: Mănăstirea „Sfântul Ilie” de pe Transfăgărăşan (cota 1200), Piscu Negru, că şi aşa m-am   născut la Cracăul Negru, şi să nu am nefericirea de a mi se spune Calinic Negrul, la suflet  şi la gură!
Apoi am zis la Mănăstirea Corbeni, la streşina bisericii pe care am rectitorit-o cu mare dragoste, iar în final, la Catedrala nouă din Curtea de Argeş, bucuria inimii   mele că s-a putut   zidi   un nou altar Domnului Dumnezeu, Sfinţilor Arhangheli şi Sfintei  Filofteia, ocrotitoarea Argeşului  şi  a României, din mila Părintelui Ceresc.
Ş-apoi, după despărţirea sufletului de trup, grija nu mai este a celui despărţit, ci a celor care rămân cu grija ca mortul să nu rămână neascuns sub brazdă.
Suntem tare amărâţi  şi neajutoraţi în clipele cele din urmă. Suntem singuri în faţa Domnului Dumnezeu! Cei din jur nu mai pot face nimic, iar când suferim cumplit, este o izbăvire  şi o oarecare bucurie că s-a scăpat de noi  şi  noi de suferinţele care ne înconjoară! Pentru toţi: izbăvire! Ce bunătate este izbăvirea!
# Mulţi ierarhi au şansa să-şi supravieţuiască şi după moarte. Să luăm, de pildă, pe marele duhovnic Arsenie Boca! V-aţi dus cu gândul până acolo?
– Duhul Domnului Dumnezeu lucrează când crede El, unde crede El  şi cu cine crede El. Aici nu ne putem îmbulzi la plăcinte înainte! Vorba românească. Prea marea grabă de a ajunge în Calendar, de a fi recunoscut  şi cinstit de oameni este un fel de necuviinţă faţă de Domnul Dumnezeu, Care face sfinţii, şi de aceea să nu dăm buzna. Cred că cel mai bine este să ne îndreptăm  şi să ne sfinţim viaţa. Să lăsăm pe sfinţi pe mâna lui Dumnezeu.
Cei care se gândesc că rămân în memoria posterităţii sunt nişte naivi. Asta face Domnul Dumnezeu dacă este necesar!
După moarte, toţi supravieţuim în ceruri şi pe pământ!