# La 100 de ani împliniţi, Anastasia Negulici nu-şi mai aminteşte decât momentele frumoase ale vieţii. După un secol de viaţă și după ce a trecut prin multe, atât bune cât şi rele, Anastasia nu îşi aminteşte astăzi decât de momentele frumoase pe care le-a trăit. Și asta am constatat stând de vorbă cu ea, când am putut observa că timpul a ajutat-o să-şi şteargă din memorie toate momentele de cumpănă din viaţă, aducându-şi aminte numai de clipele frumoase şi de oamenii buni pe care i-a cunoscut. Anastasia Negulici are doar o pensie socială de 350 de lei, însă trăieşte împreună cu una dintre nurori, Maria Dorina, şi cu o parte dintre nepoţi, în fosta vilă Apostol Mirea (după numele tatălui soacrei Anastasiei) acum cunoscută sub numele de vila Negulici. Odinioară, vila era înconjurată de pomi şi de flori, fiind ca o „imensă grădină, cu un chioşc în spate”, după cum îşi aminteşte Anastasia Negulici. Care vorbeşte foarte mult și de soţul ei, Gheorghe (Ghighi) Negulici, despre care spune că „era un om care lucra foarte mult, până la epuizare, de aceea a şi murit (n. red. Gheorghe Negulici a murit în anul 1971 de ciroză). Era un om foarte corect, pe care îl iubea toată lumea. Mereu spunea că trebuie să muncim ca să se îmbogăţească ţara noastră. L-a omorât munca! Era un om cinstit şi foarte bun!”.
Când a împlinit 100 de ani, angajații Poștei i-au stricat ziua, veniți să vadă dacă mai trăiește
Cu același drag vorbeşte şi despre tatăl soacrei sale, Apostol Mirea (fratele pictorului George Mirea şi al sculptorului Dimitrie Mirea), şi de soacra sa, Margareta. „Erau nişte oameni cumsecade, mereu zâmbitori, cu mult respect pentru toată lumea. Soacra mea, Margareta, era o femeie foarte deşteaptă, ştia şapte limbi străine şi pleca mereu în ţări străine, mai ales în America și Anglia. Toată lumea o stima şi toţi cei care veneau la noi în casă vorbeau foarte frumos de familia noastră. Erau nişte oameni extraordinari. Şi Letiţia, sora soacrei mele, căsătorită cu sculptorul Isachie, care avea o casă foarte frumoasă la Bucureşti, era o femeie extra”. Anastasia Negulici preluase după căsătorie treburile casei, ca şi stăpână a vilei Apostol Mirea. Se ocupa de toate treburile gospodăreşti, urmărind munca celor care ajutau la curăţenie, la grădinărit şi la bucătărie. Ajunsă la 100 de ani, Anastasia nu vorbeşte nimic de perioadele negre din viaţă, de trecerea peste perioada celui de-al doilea război mondial, dar nici de schimbările majore din perioada comunistă. După un secol de viaţă a lăsat greuţăţile în urmă şi nu şi-a păstrat decât amintirile plăcute, acesta fiind poate secretul longevităţii. Ne-a mărturisit că nu a fost bolnavă niciodată şi că doar atunci când a născut a fost în spital. Potrivit nepoţilor, Anastasia Negulici, Maia, aşa cum îi spun ei, nu ia niciun medicament, ci doar vitamine. Însă bea foarte mult lapte şi mănâncă fructe. Ca o paranteză, în ziua în care a împlinit 100 de ani, în data de 21 octombrie 2012, pe lângă familie, Anastasia Negulici a fost vizitată şi de reprezentanţii Poştei Române, sosiţi în control pentru a vedea dacă aceasta… mai trăieşte, ca nu cumva familia să îi ia pensia în continuare!
I. ŞTEFAN
