# Exclusiv. Interviuri în paralel cu o proprietară de sclavi şi un martor din dosarul care a îngrozit România # Daniel Arsene a fost sclavul romilor între 2011-2015, timp în care a fost pus să transporte noaptea lemne tăiate ilegal și să cerșească
Miercuri, 31 mai, la Tribunalul Argeș au fost termene la două dintre procesele stăpânilor de sclavi de la Berevoești. În cele două procese sunt ca părți 14 dintre cei 38 de proprietari de sclavi și 13 foști sclavi și martori.

„Jurnalul de Argeș” a vorbit în exclusivitate cu Cerasela Onică, una dintre proprietarele de sclavi, cea în a cărei curte a fost găsit sclavul în lanțuri a cărui poză a făcut ocolul lumii, și cu Elena Arsene (foto sus), o martoră al cărei soț a fost timp de patru ani sclav la Gămăcești, fiind obligat să transporte noaptea lemne ilegal și să cerșească.

Satul Gămăceşti din comuna Berevoeşti a devenit cunoscut în lumea întreagă după ce au ieşit la iveală ororile comise de romii din nouă grupări interlope asupra a zeci de persoane racolate, multe cu dizabilităţi psihice. Ororile au fost comise între 2004 și 2012. Din rechizitoriile procurorilor DIICOT ies la iveală detalii șocante, cum ar fi acelea că unii sclavi erau bătuți cu vătraiul și cu bâtele, târâți de cai, legați în lanțuri sau lăsați dezbrăcați în frig.
Zeci de jandarmi au fost prezenți miercurea trecută pe holurile și în sala de judecată de la Tribunalul Argeș pentru a asigura protecția foștilor sclavi. Patru dintre foștii sclavi de la Berevoești, care au fost torturați ani în șir, au venit însoțiți de o tânără procuroare foarte amabilă de la DIICOT care a avut și rolul de psiholog.
Inițial, toată lumea a avut acces în sală. Însă după aproximativ un sfert de oră, la solicitarea avocatei foștilor sclavi, părților din cel de-al doilea proces și persoanelor care nu aveau legătură cu cazul li s-a solicitat să părăsească sala. Asta și deoarece, așa cum a motivat judecătorul de ședință, cazul este unul foarte delicat și implică mărturii tulburătoare ale unor persoane care au fost abuzate.
Faptul că mi-am declinat calitatea de jurnalist nu m-a ajutat în tentativa mea de a rămâne în sală.

*** *** ***

„Eşti ziarist, mânca-ţi-aş? Adică din ăia de scrie de noi la televizor?”

De cum am ieșit din sala de judecată m-am trezit înconjurat de cinci proprietare de sclavi și rude ale romilor implicați în proces. „Ești de la presă?”, mă întreabă curioasă una dintre ele. „Da”, răspund timid, gândindu-mă la o posibilă altercație. Mă înșel însă. Cele cinci femei nu au deloc gânduri războinice și se uită la mine mai degrabă ca la o curiozitate a naturii. Una dintre ele, care are peste 60 de ani, nu a auzit de unde sunt și  întreabă o vecină: „De unde e băiatu’? Ce zice acolo?” Iar respectiva îi răspunde: „E de la presă, fă! Ăia de a scris de noi”, după care adaugă cu un aer revoltat: „S-a zis multe lucruri neadevărate de noi. A zis ăștia la televiziuni că am bătut oameni și alte alea, dar nimeni n-a venit să vază cum trăim și cum ne chinuim”. În discuție intervine o altă femeie, parcă pentru a se asigura că sunt din presă: „Ești ziarist, mâncați-aș? Adică din ăia de scrie de noi la televizor?” Îi răspund că scriu la un ziar, că nu am treabă cu televiziunile și mica mea confesiune are darul de a o liniști: „Ăia de la televiziuni a zis numai lucruri urâte de noi, nu e frumos”.
După câteva minute de dialoguri, ieșim împreună pe balconul de la primul etaj al Tribunalului Argeș. Firesc, încerc să aflu mai multe informații. Iar spre surprinderea mea una dintre femeile de la Berevoești este dispusă să vorbească fără probleme. Îi aflu rapid și identitatea. Este Cerasela Onică, una dintre proprietarele de sclavi.
Numele Ceraselei Onică apare de mai multe ori în rechizitoriul DIICOT. Potrivit anchetatorilor, în 2011, o persoană vătămată cu identitate necunoscută, zisă „Nuţu”, a fost recrutată prin constrângere de Petre Grancea, în scopul exploatării acesteia prin supunerea la executarea de munci şi îndeplinirea de servicii în mod forţat. „Din anul 2011 şi până la sfârşitul anului 2015 (când persoana vătămată a decedat) numiţii Grancea Petre, Grancea Maria, Furdui Ilie Valentin, Grancea Vasilică, Grancea Laurenţiu, Grancea Alin şi Onică Cerasela au constrâns victima să efectueze zilnic, în mod forţat, diverse munci şi activităţi în gospodăria acestora (să măture în curte, să spele rufele familiei, să aibă grijă de animalele domestice din gospodărie, să care gunoiul) şi a fost obligată la practicarea cerşetoriei în beneficiul familiei Grancea”, se arată în rechizitoriul procurorilor.

„Nimeni n-a venit să vadă cum trăim până ce nu a început povestea cu mascații de a venit în sat”

Cerasela Onică zâmbește inițial. Însă după câteva fraze ce sună ca tot atâtea plângeri se întristează preț de câteva clipe. „Am trei copii acasă. E tare greu. Eu am stat cinci luni în închisoare la Colibași… Soțul, care ne asigura traiu’, e acum la închisoare. Din iulie de anu’ trecut e acolo”. O întreb cum se descurcă. „Ne mai aduc vecinii mâncare… Eu nu am voie să ies din curte, îți dai seama ce greu e? Primarul din Berevoești nu ne ajută cu nimic”.
Firesc, ajungem și la întrebarea legată de sclavi. „Câți oameni ați avut la muncă?”, sunt curios. „A fost unu, da’ să știți că l-am plătit, nu l-am bătut, a stat câteva zile la muncă și apoi a plecat”. Insist: „Și nu l-ați bătut?” Cerasela Onică se uită mirată la mine: „Da’ cum să îl batem? Nu l-am bătut”.
După câteva clipe, se dă de gol și îmi spune că în curte la ea a fost găsit bărbatul legat în lanțuri și a cărui poză a apărut la televiziunile din toată lumea. „Și de ce îl țineați în lanțuri?” vine întrebarea mea. Cerasela Onică se uită la mine senină: „Ăla de era legat era handicapat și era ținut așa ca să nu aibă probleme”.
Interlocutoarea mea divaghează brusc și ia o mină tristă: „A fost greu rău în lunile alea cât am stat la închisoare… Nu mai vreau ca nimeni, neam de neamul meu, să mai ajungă vreodată acolo la închisoare”.
Apoi, Cerasela Onică se revoltă din nou: „Nimeni n-a venit să vadă cum trăim până ce nu a început povestea cu mascații de a venit în sat. N-avem apă, n-avem canalizare, e vai de capul nostru acolo… Avem condiții grele rău. De abia trăim. Ne-a luat ăștia tot, ne-a confiscat și mașinile…”

„Nu-mi dai și mie 10 lei că ți-am dat declarații la ziar și că m-ai pozat?”

Îi cer permisiunea Ceraselei Onică să o fotografiez. „Mă dai la ziar?”, mă întreabă. Înclin din cap afirmativ. „Și cum o să fie poza? Alb-negru sau color?”, e curioasă. „E posibil să apară color”, îi răspund ușor amuzat. E de acord să o imortalizez. Își pune geanta pe mână și zâmbește.
Mai stăm de vorbă un pic înconjurați de celelalte patru femei, după care Cerasela Onică mă întreabă brusc: „Nu-mi dai și mie 10 lei că ți-am dat declarații la ziar, că am fost de treabă și m-ai pozat?”. O refuz cu o mină amabilă: „Nu am niciun ban la mine”. Insistă: „Hai, dă-mi și mie 10 lei, să le iau mâncare la copilași”. Trebuie să o refuz din nou. Se lasă păgubașă, nu înainte de a îmi spune: „Să dai la ziar ce ți-am zis”. „O să scriu în articol exact ce mi-ați spus, doar n-oi băga poezii”, îi răspund.
E timpul să le las pe femeile din Berevoești și să mai arunc o privire pe holurile instanței, în căutare de noi interlocutori la fel de interesanți și vorbăreți.

*** *** ***

„Soţul meu a renunţat la serviciul de la uzină ca să lucreze pentru ei la Berevoeşti”

Pe holuri sunt mai mulți martori ce așteaptă aproape de ușa de intrare din sala de judecată. Vor fi audiați pe rând. Printre ei se numără și Elena Arsene. Soțul ei, Daniel Arsene, e parte vătămată în dosar. A lucrat patru ani pentru romii din Gămăcești fără să primească vreun ban. A fost și bătut de mai multe ori, iar mâncare primea puțin și rar. „Un prieten i-a zis soțului meu prin 2011 de o ofertă de muncă la Gămăcești, să facă transporturi de lemne cu camionul. Romii i-au zis că îi dau 250 de lei pe cursă. Vă dați seama că l-a tentat, din câteva curse ar fi scos un salariu bun”, spune Elena Arsene.
Însă „oferta” s-a dovedit o mare păcăleală, așa cum a fost și în cazul altor bărbați care au ajuns ulterior sclavi la Gămăcești.
„I-au promis 250 de lei pe cursă, dar nu i-au dat niciun ban în cei patru ani cât a muncit pentru ei. Soțul meu lucra înainte la Dacia și avea un salariu bun. A renunțat la serviciul de la uzină ca să lucreze pentru ei la Berevoești. Atunci când le-a cerut bani, l-au bătut”, mai precizează Elena Arsene.
În cei patru ani de sclavie, Daniel Arsene a avut și „permisii” pentru a își vedea soția și fetița: „Îl lăsau să vină acasă o dată pe lună, însă și atunci doar de dimineața până seara. Cum se apropia seara îl sunau să se întoarcă. Vă dați seama că nu avea cum să se opună, că îi era frică. Erau foarte răi, era vai și amar dacă nu făcea cum ziceau ei”.

„Am făcut sesizare la șeful de post din Berevoești, dar n-a avut nicio reacție”

Iată și la ce munci era supus Daniel Arsene: „Îl puneau să transporte noaptea cu camionul lemne tăiate ilegal. În afară de asta, pe soț l-au pus la cerșit în față la Biserica Sf. Gheorghe din Pitești. Trebuia să facă pe mutul ca să impresioneze oamenii și să primească bani… Iar poliția a venit de mai multe ori, i-au cerut documente de identificare și l-a amendat pe el, nu pe ăia care îl aduseseră. A luat amenzi și când transporta lemne. S-au strâns amenzi de mii de lei. După ce a început procesul ăsta cu stăpânii de sclavi, am scăpat de acele amenzi”.
În toți cei patru ani cât soțul a fost în proprietatea stăpânilor de sclavi din Gămăcești, Elena Arsene a încercat de mai multe ori să dea de el și să îl scape de acolo: „Am făcut o plângere odată. S-a dus poliția în Gămăcești la ăia de îl ținea. Era în curte cu ei, dar le-a spus polițiștilor că nu vrea să plece. Apoi, o perioadă mai lungă, n-am mai avut nicio veste de la el. I-am întrebat pe romi ce face și mi-au zis că s-a însurat cu o femeie de acolo. Eram însă sigură că nu e adevărat. Am făcut și o sesizare la șeful de post din Berevoești, prin 2013 sau 2014, nu mai știu exact, dar n-a avut nicio reacție. Polițistul respectiv m-a tot amânat, nu a făcut nimic. Am făcut plângere, dar s-a mușamalizat. Am declarat asta și la DIICOT la audieri”.
La un moment dat, într-una dintre „permisii”, Daniel Arsene nu a mai vrut să se întoarcă la Gămăcești. Stăpânii săi au luat însă foc. „Au venit romii peste noi și ne-au spart ușa după ce soțul a zis că nu vrea să se mai întoarcă. N-a avut ce face și a trebuit să plece cu ei”, mai spune Elena Arsene.
În ultimul an de sclavie, stăpânii i-au luat și telefonul mobil lui Daniel Arsene, orice legătură cu familia fiind întreruptă. În noiembrie 2015, în timp ce era lângă Pitești cu un transport, a reușit să fugă. „Când a ajuns acasă, fetița nu l-a recunoscut. Slăbise foarte mult, era foarte tras la față și avea o barbă mare”, mărturisește Elena Arsene.
Ulterior, având în vedere gravitatea extremă a dosarului, DIICOT i-a oferit protecție. „Ne-au spus să îi sunăm dacă ne simțim cumva amenințați. Oricum, cei pentru care a lucrat soțul meu nu mai au voie să se apropie de el. Există și un ordin de restricție de la judecători în sensul ăsta. Am cerut și daune morale pentru tot ce a pătimit soțul meu în cei patru ani cât a stat acolo. Nu știu exact câți bani, avocata pe care o avem din oficiu cunoaște aici mai bine detaliile”, ne-a declarat Elena Arsene.

*** *** ***

O parte dintre foştii sclavi au făcut cerere de protecţie

Tot la Tribunalul Argeș, o parte dintre foștii sclavi au făcut cerere de protecție prin avocatul lor, cerere prin care s-a solicitat audierea prin intermediul mijloacelor audio-video de transmitere. Și asta pentru că foștilor sclavi le este teamă de o confruntare față în față cu cei care i-au chinuit ani de zile. Procurorii DIICOT Pitești vor analiza în zilele următoare temeinicia cererii formulate de către foștii sclavi.
După cum ne-a declarat unul dintre avocați, un fost sclav a declarat în fața instanței că se simte amenințat.

Câte persoane au fost torturate

Pe 13 iulie 2016, după luni întregi de investigaţii, sute de jandarmi şi mascaţi au descins la Berevoeşti şi au înconjurat satul Gămăceşti. Nu mai puţin de 38 de romi, membri ai nouă grupări interlope care acţionau în reţeaua ce racola, în comuna Berevoeşti (judeţul Argeş), persoane vulnerabile, printre care săraci, copii sau persoane cu dizabilităţi fizice ori psihice, au fost iniţial arestaţi preventiv.
Anchetatorii vorbesc despre un dosar în care faptele de violenţă depăşesc orice închipuire. Romii sunt acuzaţi că pe parcursul a 12 ani au exploatat şi torturat 40 de persoane, inclusiv minori şi persoane cu dizabilităţi. Victimele erau bătute cu parul sau cu biciul, lăsate fără mâncare, legate cu lanţuri şi puse printre altele să strângă fecalele romilor.
Cei 38 de stăpâni de sclavi au fost trimişi în judecată pentru constituirea unui grup infracţional, trafic şi exploatare de persoane vulnerabile şi concurs de infracţiuni. Traficul de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar iniţierea sau constituirea unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.