La finalul slujbei de Înviere, credincioşii se întorc cu lumânarea aprinsă acasă. Unii o păstrează pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală. E simbol al biruinţei vieţii asupra morţii.
Citeşte şi: ÎPS Calinic a oficiat slujba de Înviere la noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș
„Lumânarea de Înviere este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte”, potrivit Doxologia.
Sunt tot felul de superstiţii privind folosirea acesteia. Dar preoţii spun că lumânarea n-ar trebui să fie aruncată. „Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă şi arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi”, susține Nicolae Pintilie, Doxologia.
Oamenii cred că lumânarea îi protejează de rele şi că e o speranţă, o lumină, în mijlocul întuinericului
„Mai mult decât un simplu obiect fizic, lumânarea de Înviere devine astfel un reper spiritual, o sursă de alinare și susținere în cele mai întunecate momente ale vieții. Prin această practică, credincioșii își exprimă legătura lor profundă cu credința și tradiția lor și își întăresc încrederea în prezența și grija divină”, mai precizează Doxologia.
0 Comentarii