Epistaxisul, termenul medical pentru „sângerarea nazală”, este o afecțiune medicală frecvent întâlnită, care poate varia de la un episod minor și autolimitat, la o urgență medicală ce necesită intervenție specializată.
Câte tipuri de epistaxis există?
Epistaxisul, cunoscut în termeni comuni ca „sângerarea nazală”, este o afecțiune medicală frecvent întâlnită, care poate varia de la cazuri ușoare la situații medicale de urgență. Deși poate fi alarmantă, majoritatea episoadelor de epistaxis sunt ușoare și se rezolvă fără complicații majore. Tratamentul pentru epistaxis (sângerările nazale) depinde de cauza care a declanșat condiția.
Epistaxisul se manifestă prin sângerare dintr-o nară sau din ambele și poate lua mai multe forme:
- epistaxis anterior: acesta este cel mai comun tip și apare în zona anterioară a septului nazal, la locul cunoscut sub numele de „pata vasculară”. De obicei, nu este sever, datorită dimensiunii mici a vaselor de sânge implicate;
- epistaxis posterior: sângerarea are loc în partea din spate a cavității nazale și este adesea considerată serioasă. Sursa exactă a sângerării este dificil de localizat. Acesta poate fi abundent și este frecvent asociat cu o boală organică sau sistemică;
- epistaxis difuz: este un tip de sângerare extensivă care afectează întreaga mucoasă nazală și este, de asemenea, grav. Apare în contextul unor afecțiuni hematologice precum leucoza sau trombocitopenia.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticarea epistaxisului este relativ directă în timp ce are loc sângerarea. Atunci, medicul ORL poate observa imediat sursa sângerării. Cu toate acestea, diagnosticarea retrospectivă poate fi mai provocatoare și necesită o abordare metodică. Diagnosticarea implică:
anamneza, unde medicul va colecta informații detaliate despre istoricul medical al pacientului, inclusiv frecvența, durata și severitatea episoadelor de sângerare, precum și orice factori declanșatori posibili. Aceasta poate include întrebări despre medicamentele utilizate, istoricul familial de sângerări și prezența altor simptome;
localizarea exactă a sângerării, care este extrem de importantă pentru tratamentul adecvat. Examinarea locală poate implica utilizarea unui endoscop pentru a vizualiza interiorul nasului și a identifica locul precis al sângerării. Aceasta este o etapă importantă, deoarece tratamentul poate varia în funcție de dacă sângerarea este anterioară sau posterioară;
medicul poate solicita teste suplimentare pentru a evalua coagularea sângelui și pentru a măsura tensiunea arterială, deoarece hipertensiunea poate contribui la epistaxis;
în anumite cazuri, pot fi necesare consultări suplimentare cu un cardiolog sau un medic internist, precum și investigații imagistice, cum ar fi radiografia nazală, a sinusurilor sau tomografia computerizată, pentru a exclude alte cauze subiacente ale sângerării nazale.
Citește și Meteo. Patru săptămâni fierbinți în sudul țării
În ce constă tratamentul pentru epistaxis?
Tratamentul epistaxisului implică trei obiective principale:
Oprirea hemoragiei
Primul este oprirea hemoragiei, care se realizează prin metode precum compresia digitală a regiunii alare a nasului pentru cel puțin 10-15 minute și aplicarea de comprese reci. Se recomandă ca pacientul să stea într-o poziție șezândă, ușor aplecată în față, și să respire pe gură pentru a preveni ingestia de sânge. Vasoconstrictoarele nazale sunt adesea utilizate pentru a reduce fluxul sangvin.
Tratamentul șocului hemoragic
Al doilea obiectiv este tratamentul șocului hemoragic, care poate apărea în cazul pierderilor mari de sânge. Acesta include măsuri de stabilizare a pacientului, cum ar fi administrarea de fluide și monitorizarea funcțiilor vitale. În plus, se pot administra vitamine (C, A, E) și se pot aplica local soluții sau geluri pentru a ajuta la reepitelizarea mucoasei nazale și eliminarea crustelor sangvinolente.
Tratamentul afecțiunii cauzale a epistaxisului
Ultimul obiectiv este tratamentul afecțiunii cauzale a epistaxisului. După oprirea sângerării, pacienții sunt sfătuiți să evite efortul fizic intens, băile fierbinți, aplecarea capului și să își monitorizeze tensiunea arterială. Tratamentul bolilor de fond care pot contribui la epistaxis este fundamental pentru prevenirea recidivelor. Hemostaticele pot fi administrate local sub formă de gel sau cremă, oral sub formă de tablete sau soluție, sau chiar intravenos:
- în ceea ce privește tratamentul local, acesta se concentrează pe oprirea sângerării prin diverse metode aplicate direct în zona afectată. Pacienții sunt încurajați să sufle nasul pentru a elimina cheagurile de sânge, iar anestezia locală poate fi folosită pentru cauterizarea chimică a zonei hemoragice. Cauterizarea trebuie efectuată cu grijă pentru a evita perforațiile septale. Dacă sângerarea nu se oprește prin aceste metode, se poate recurge la tamponamentul anterior sau posterior sau la alte proceduri chirurgicale;
- tamponamentul anterior implică introducerea unei meșe în fosa nazală pentru 48-72 ore;
- tamponamentul posterior este mai complex și se aplică în cazuri rare;
- pentru hemoragii mai puțin severe, se pot folosi metode mai puțin invazive;
- în cazurile grave de epistaxis care nu răspund la tamponament, se poate efectua ligatura vasculară pentru a controla sângerarea.
Disclaimer: Acest articol este destinat exclusiv scopurilor informative și educative și nu trebuie utilizat ca substitut pentru sfatul medical profesionist. Dacă suferi de epistaxis sau orice altă problemă de sănătate, este recomandat să consulți un specialist ORL.
Bibliografie:
1. “Epistaxis (Sângerare Nazală): Cauze, Simptome, Diagnosticare, Tratament | MedLife.” Www.medlife.ro, www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/epistaxis-cauze-simptome-tratament.
0 Comentarii