O să fac acum ce n-am făcut niciodată de când lucrez în presă. O să scriu un editorial cu poză. Pe care o puteți vedea atașată alături de puținele cuvinte care mai rămân de spus. Că nu degeaba o fotografie poate fi mai sugestivă decât o mie de cuvinte. Ea înfățișează un bătrân, trăitor prin gunoaie, îmbrăcat în zdrențe, prăpădit ca vai de el, pus la pământ de mascați, ca un terorist islamist. Nu știu exact ce-a făcut bietul om. Înțeleg că își ducea traiul într-o casă pe care o transformase într-o groapă ilegală de gunoi și pe care autoritățile au asanat-o cu forța zilele trecute. O fi un bețiv, o fi scuipat, o fi înjurat, Dumnezeu știe în ce fel o fi protestat amărâtul, când și-a văzut luat gunoiul din care supraviețuia.
Acțiunea de curățare a focarului de infecție este justă. Altceva te face însă să ți se încrețească pielea pe tine, ca și cum ți-ar merge un șarpe pe spate. Modul în care autoritatea statului, compusă din zdrahoni, la care ulterior s-a adăugat o întreagă divizie de mascați, cu scuturi, bastoane, gaze și pistoale, l-a aruncat la pământ pe nefericitul bătrân, ca pe o fiară turbată. Este oribilă poza. La prima vedere. La a doua, devine metafora filmată a vremurilor pe care le trăim. În care statul atotputernic acționează prin mijloace disproporționate și primitive împotriva celor lăsați pradă sărăciei și disperării, prea neputincioși să se apere. Aș vrea ca această fotografie sugestivă să stea după alegeri în biroul fiecărui parlamentar de Argeș. S-o vadă zilnic și să-și amintească că rolul său este să lupte ca asemenea imagini să nu se mai vadă. Făcând un joc de cuvinte, aș încheia astfel: candidați ori nu ne dați. Adică, dacă tot nu sunteți în stare să ne dați nimic, măcar nu ne dați bastoane…
Mihai BĂDESCU
