Tot citesc şi urmăresc ce se întâmplă la Centrul Cultural Judeţean Argeş de vreo câteva luni şi mă frec la ochi. De mai bine de 20 de ani, de când lucrez în presă, nu am văzut şi nu am auzit la vreo instituţie de cultură de un dezmăţ financiar din bani publici mai mare ca la Centrul Cultural Judeţean Argeş. Da, doamnă director Araxy Negoşanu, da, domnule preşedinte Dan Manu! Ce se întâmplă la Centrul Cultural Judeţean Argeş e o crasă bătaie de joc la adresa culturii şi a banului public. Dincolo de ineficienţa strigătoare la cer a cheltuirii banilor (poate au vreo reacţie Curtea de Conturi și alte instituţii publice), Centrul Cultural Judeţean Argeş a devenit un centru al… nepotismelor. Tot respectul pentru doamna Monica Anghel şi pentru tot ce a făcut şi face pentru muzica românească. Însă nu e normal, ba e de-a dreptul sfidător, ca la Centrul Cultural Judeţean Argeş să fie angajaţi pe bani grei toţi prietenii doamnei Monica Anghel, şi asta în condiţiile în care respectivii angajaţi nici măcar nu vin zilnic. Păi, cine nu ar vrea o asemenea sinecură pe banii Consiliului Judeţean Argeş?
Revenind la angajaţii-prieteni la cataramă ai doamnei Monica Anghel, chiar nu se găseau în tot judeţul 7-8 oameni foarte buni care să fie angajaţi în locul acestora? Ba se găseau şi pot să vă fac o listă de cel puţin 30-40 de oameni – argeşeni, nu bucureşteni – care ar putea să lucreze şi să performeze la Centrul Cultural Judeţean Argeş. Se tot bate monedă de către autorităţile judeţene pe promovarea valorilor locale. Praf în ochi! Valorilor locale li se dau doar nişte diplome fără valoare, în timp ce altora – care nu au nicio legătură cu Argeşul – li se dau salarii sfidătoare la Centrul Cultural Judeţean Argeş. O dovadă cât se poate de clară şi vizibilă că grija pentru cultură în Argeş se traduce în acest caz doar în grija pentru nepotisme. Fără rezultate, doar cu bani cheltuiţi aiurea. Citiţi articolul colegei mele Alina Crângeanu din acest număr al „Jurnalului de Argeş” şi veţi fi uimiţi: în două luni, Centrul Cultural Judeţean Argeş a cheltuit pe salarii peste 400.000 de lei, în timp ce veniturile au fost de… 69 lei. E ceva de noaptea minţii, e ceva, din păcate, „asortat” cu ceea ce se întâmplă de prea mulţi ani în Argeş, în cultură, în politică, în administraţie şi nu numai: adevăratele valori – şi avem, vă pot da multe exemple la orice oră – sunt lăsate în umbră, aburite sau neglijate, în timp ce prietenii „prietenilor” influenţi şi cu relaţii sunt promovaţi pe bandă rulantă. Şi ca să nu ziceţi că am o ţintă predilectă legată de problemele din cultură, uitaţi-vă – cu excepţiile de rigoare, puţine e adevărat – ce oameni reprezintă Argeşul în Parlament, ce oameni au ajuns să facă administraţie publică la vârf. E penibil. Însă eu unul rămân optimist că, încet-încet, nonvalorile şi nepotismele vor fi înlocuite de valorile autentice.
