L-am auzit pe Ilie Bolojan, premierul desemnat, că urmează o perioadă în care „ne” va fi greu și că „suntem gata să suferim alături de români”. Corecție: nu lor, guvernaților, parlamentarilor și altor demnitari abonați la funcții publice le va fi greu. Tot oamenii obișnuiți, săracii, vor lua în piept creșterile de taxe și impozite, inevitabilele majorări de prețuri, anunțate odată cu creșterea TVA. Cui „ne” va fi greu? Miniștrilor, senatorilor și deputaților cu salarii ori indemnizații de la 2.000 de euro în sus, poate și mai mult, ori „românilor”, cum le spune Bolojan celor din privatul mic și mijlociu sau pensionarilor de rând nevoiți să supraviețuiască lunar cu mai puțin de 500 de euro?!
N-o dau pe populisme, departe de mine acest gând, dar nici voi n-o dați cu „suntem gata să suferim alături de români”! Sunt de acord cu „vom impune disciplina bugetară” și „vom combate evaziunea fiscală”, dar pe-astea le-ați tot vorbit de 30 de ani încoace. Doar le-ați vorbit! V-aș sugera, domnilor guvernanți, dacă tot o dați pe sărăcie, să vă uitați cu atenție unde se duc mulți din banii noștri. Conform Indicelui de Percepție a Corupției 2024, publicat de Transparency International, România a obținut 46 de puncte din 100 posibile, menținându-se la același nivel ca anul trecut. Din acest punct de vedere, al corupției, stăm lângă Benin, Coasta de Fildeș, São Tomé and Príncipe și Senegal. Toate cu indice 45.
Iar pe o hartă internă, Argeșul, de exemplu, a rămas unul dintre județele fruntașe la corupție. E atâta corupție cimentată la noi, că DNA ar trebui să intre în ea cu pickamerul. Unde s-au scurs, de câteva decenii, o groază de bani nefiscalizați? În transportul public de călători, de pildă, că tot scriem, de două ediții, în paginile „Jurnalului” despre așa ceva. Îmi este încă viu în memorie haosul tolerat, ani la rândul, la Pitești de mașinile firmelor de maxi-taxi, care se călcau pe anvelope pe străzile municipiului, gonind din stație în stație să-și fure clienții, bașca pe cei ai Publitrans. Șoferii își numărau, pe volan, în timpul mersului, banii percepuți pe cursă, fără a da bilete, iar apoi strângeau „tufla” cu elastic, ca să-i facă, seara, „partea leului” și patronului, și cui mai trebuia. Partea leului babană, nefiscalizată. Și nimeni, chipurile, nu vedea asta. Nu vedea că așa-zisa „mică corupție” e, de fapt, o instituție!
Intrajudețean a fost la fel, până mai ieri, să zicem. Verile, fără aer condiționat în microbuze, de multe ori cu geamuri deschise să te omoare curentul, cu câte un șofer care își aprindea nesimțit o țigară. Și, da, foarte rar când se dădeau bilete. În 15-16 ani, pe traseele de la Pitești spre sudul ori sud-vestul județului sunt navetiști care au primit, cu indulgență, 5-6 bilete, numai bune să le pună într-un clasor ca pe o colecție filatelică valoroasă. În buzunarele cui s-a tot dus atâta bănet fără ca nimeni să ia vreo măsură?
„Suntem gata să suferim alături de români”, mi-a rămas asta în minte. Doamne ferește, asta ne mai trebuie, să-i vedem pe guvernanți cât suferă!…
Citește și ANPC: Toate mall-urile din România, obligate să facă deratizare și dezinsecție de urgență
0 Comentarii