Realitatea evoluează în favoarea lui Călin Georgescu, în ultimele zile el a lansat pe TikTok două discursuri acuzatoare la adresa puterii politice şi în amândouă are dreptate:
1. În prima exclamă: „De ce măriţi taxele, când aţi spus că nu o veţi face? Cu ce drept? Cu ce drept puneţi voi oamenii să deconteze analfabetismul vostru politic şi practic duşmănia faţă de propriul popor? Nu ştiţi să faceţi politică. Nu ştiţi să guvernaţi pentru români. Nu ştiţi să guvernaţi pentru România. Este clar că, pur şi simplu, nu vă iubiţi nici propriul popor, nici ţara”.
2. În a doua îndeamnă: „Recomand tuturor românilor să depună plângere penală pentru fraudarea legilor din România. Astăzi, Alfred Simonis şi Marcel Ciolacu s-au autodenunţat pe TikTok. S-au autodenunţat spunând că PSD l-a votat prin electoratul de partid pe George Simion ca să-l trimită în turul al doilea, împotriva lui Ciolacu. Iar dacă ne aducem aminte, acum câteva săptămâni ANAF a constatat că PNL a investit bani în campanii de imagine menite, la rândul lor, să manipuleze intenţia de vot a electoratului.
Asta înseamnă că PSD şi PNL au folosit subvenţia de partid alocată din bugetul României, adică banii poporului, pentru a manipula alegerile. Cum? Promovând alţi candidaţi, nu pe cei ai propriilor partide, cu intenţia de a frauda decizia votanţilor”.
Este probabil că Georgescu ar fi bun în opoziţie, având puterea pe care i-o conferă două milioane de cetăţeni care l-au votat.
Să ignori acuzaţiile sale înseamnă să ignori o cincime din electorat.
Mai mult de o cincime, aproape un sfert.
Ba chiar două treimi, după unele sondaje.
Adică, fiind majoritar, de fapt nu este în opoziţie.
Riscăm democraţia.
Călin Georgescu are dreptate, poporul „s-a trezit în conştiinţă”, ceea ce merită toată atenţia, pentru că astfel de evenimente au loc rar în viaţa unei naţiuni, ultima dată s-a petrecut la Revoluţie.
Desigur, expresia „trezire în conştiinţă” este o tâmpenie terminologică („trezirea” este o reactivare a conştiinţei – nu poti spune „reactivarea conştiinţei în conştiinţă” fără să fii caraghios).
Devine complicat, pentru că deşi se exprimă ca un caraghios, fenomenul la care Georgescu vrea să se refere este real: cel puţin două milioane dintre alegători s-au strâns în jurul lui, în mai puţin de o lună.
Poporul s-a „trezit”.
Remarcabil: o mare parte din electorat vede în Georgescu un lider autentic.
Pentru prima oară în 35 de ani electoratul care l-a ales a făcut-o din convingere, el nu a fost votat doar drept „răul cel mai mic”, ci drept conducătorul dorit.
• Imaginea publică a lui Georgescu
Călin Georgescu este doi.
Unul este imaginea lui publică, care a fost votată.
Altul este el însuşi, cel din realitate.
Imaginea publică a lui Georgescu a fost creată cu atenţie, adaptând tehnica de promovare – clipuri scurte, înregistrate, difuzate pe TikTok – la faptul că discursurile sale mai lungi de un minut devin bazaconii incoerente.
Urmărind zilnic TikTok în ultimele două săptămîni înainte de alegerile din 24 noiembrie, am constatat intensificarea frecvenţei clipurilor (circa trei clipuri cu Georgescu la unul cu alt subiect), introducerea Cristelei – soţia sa – drept agent electoral, cu o săptămână înainte de ziua alegerilor, ba chiar şi referinţe la copiii lor şi fotografii, în ultimele trei zile.
Că şi când cineva ar fi pus familia Georgescu sub microscop.
Am rămas convins că Georgescu dispune de o echipă de specialişti în domeniul promovării prin reţele de socializare, care a calculat dozajul propagandei şi ideile sale, astfel încât să intersecteze psihologia socială a electoratului.
Fără să dispună de o echipă de specialişti în marketing politic, succesul lui Georgescu ar fi explicabil doar prin carisma personală ivită într-o conjunctură politică favorabilă lui, ceea ce pare mai puţin plauzibil.
Prin urmare, ideea că Georgescu a folosit o echipă de specialişti în marketing politic se bazează pe observaţii indirecte şi deducţii logice, similar modului în care s-au făcut alte descoperiri bazate pe tipare (cum este cazul descoperirii lui Pluto).
Fertilizarea conştiinţei maselor de către propaganda lui Georgescu pare să fi fost constatată, probabil, pe 20 noiembrie, când Călin Georgescu a exclamat fericit, într-un clip pe TikTok: „Am reuşit! Poporul s-a trezit!” – o constatare pe care cred că el, luându-l în serios, nu ar fi putut-o face fără modelarea şi instrumentele de măsurare ale unei echipe specializate în marketing politic.
În opinia mea, campania a fost modelată după o cercetare care să pună în evidenţă ceea ce-şi doreşte electoratul românesc şi cum trebuie să arate profilul candidatului.
Acest profil reflectă dorinţa alegătorilor pentru un lider care să fie perceput ca un salvator al intereselor naţionale, neafiliat intereselor de partid, cu un discurs puternic centrat pe identitatea naţională, independenţă şi integritate.
Pentru ca această ascensiune fără precedent în preferinţele electoratului să-şi desăvârşească miraculosul, Georgescu şi-a prorocit victoria.
Să rezumăm: un semidoct, cotat de sondaje, cu o lună în urmă, la 2% în preferinţele electoratului, proroceşte că va câştiga alegerile şi le câştigă.
IPS Teodosie le spusese credincioşilor că Georgescu este trimisul lui Dumnezeu.
IPS Teodosie este cel despre care presa din anul 2014 a scris că s-a întîlnit cu Alexandr Dughin, ideologul eurasianismului adus de Călin Georgescu (amândouă aceste informaţii au fost tăgăduite).
• Georgescu, în realitate
Criticile detaliate ale programului şi declaraţiilor lui Călin Georgescu, prezentate de BURSA, începând din martie 2024, îi evidenţiază semidoctismul, promovarea ideilor pseudoştiinţifice, temele religioase controversate, minciuna / lipsa de onestitate, autocontrazicerea de la un moment la altul, promovarea doctrinei legionare şi a legionarilor.
Sunt carenţe semnificative în competenţa, integritatea şi consistenţa lui ca lider politic.
Aceste probleme ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea lui să ocupe o poziţie publică importantă precum cea de preşedinte al României.
Dar, din nou, avem de a face cu o problemă complicată, pentru că nu numai că aceste carenţe nu sunt sesizabile de către oricine, ci doar de către un electorat instruit, dar ele mai trebuie să şi conteze suficient pentru el, ca să îl descalifice pe Georgescu.
Procentajul din electoratul lui Georgescu pentru care poate să conteze că este lunatic este scăzut, (maximum 8%, conform unor aproximaţii proprii).
Campania de conştientizare a publicului cu privire la tâmpeniile pe care Călin Georgescu le spune are o miză prea mică – 8% este un procentaj prea redus ca să acopere afluirea în bazinul de adepţi ai lui (încurajată de greşelile politice neîncetate, din această perioadă, ale partidelor puterii).
PSD, PNL şi USR par prinse într-o capcană care le răneşte şi orice fâlfâit din aripi le face să sângereze mai tare.
• Aspiraţiile poporului nostru
Cunoaşterea caracterului fracţionat al personalităţii lui Călin Georgescu nu poate stăvili entuziasmul popular pe care l-a stârnit.
Oare de ce?
Cum se explică faptul că adepţii lui Călin Georgescu nu sunt doar „pleava societăţii” (cum şi-a permis Mugur Ciuvică să jignească masele populare), cum se explică faptul că Georgescu este susţinut de numeroşi cetăţeni onorabili, ba chiar şi de intelectuali care au toate ţiglele pe casă?
O secţiune din electorat l-a identificat pe Călin Georgescu drept preşedintele care i-ar îndepărta cauzele nemulţumirilor, cel care i-ar îndeplini dorinţele sau mare parte din ele.
Cred că identificarea asta este rezultatul unei lucrări.
Dacă ar fi adevărat că Georgescu a folosit o echipă de profesionişti în marketing politic, atunci cercetarea întreprinsă de aceştia ar fi întocmit o listă de nemulţumiri populare: românii sunt nemulţumiţi de corupţia endemică şi incompetenţa clasei politice, care prioritizează interesele personale şi perpetuează inegalităţile sociale şi economice, într-un context marcat de infrastructură degradată, servicii publice nefuncţionale şi exodul populaţiei active; de asemenea, dependenţa economică şi politică de influenţe externe şi lipsa valorificării resurselor naturale sporesc sentimentul de frustrare populară faţă de lipsa unei direcţii naţionale clare şi benefice pentru cetăţeni.
În continuare, prezumtiva echipa de marketing politic ar fi întocmit lista dorinţelor populare, izvorâtă din nemulţumiri: românii îşi doresc un stat care să ofere siguranţă, stabilitate şi oportunităţi, punând accent pe suveranitatea naţională, o economie prosperă, servicii publice moderne, infrastructură adecvată, sprijin pentru diaspora şi un sistem corect şi funcţional care să întărească unitatea şi mândria naţională.
Aceste dorinţe reflectă aspiraţii pentru edificarea unei societăţi mai echitabile, eficiente şi ancorate în valorile şi tradiţiile naţionale.
Odată întocmită lista de nemulţumiri şi dorinţe, presupusei echipe de marketing politic i-a rămas să convină cu Georgescu scriptul mesajelor corespunzătoare şi să calculeze dozajul progresiv al clipurilor pe TikTok, astfel încât să genereze un efect de antrenare în chiar zilele premergătoare alegerilor.
Călin Georgescu, trimisul lui Dumnezeu, a trăznit un miracol bazat pe marketing politic bine calculat.
Iar calculul nu cred că a fost făcut de doamna Cristela Georgescu.
• Diferenţa dintre candidaţi, diferenţa dintre alegătorii lor
Nemulţumirile şi dorinţele enumerate nu sînt doar ale susţinătorilor lui Călin Georgescu, ci ale tuturor cetăţenilor noştri, indiferent de preferatul politic al fiecăruia.
Diferenţa dintre susţinătorii lui Călin Georgescu şi alte categorii de alegători constă în faptul că primii au căpătat credinţă că el va îndeplini aceste dorinţe.
Cred, oare, votanţii lui Marcel Ciolacu sau Nicolae Ciucă, Elena Lăsconi, Crin Antonescu că oricare dintre aceştia ar îndeplini măcar una dintre cele şapte dorinţe naţionale?
Eu nu cred că ei cred.
Diferenţa cea mai importantă dintre candidaţi nu stă în calităţile lor diferite, ci în convingerea cetăţenilor care îl votează pe Georgescu şi lipsa de convingere a celor care îi votează pe ceilalţi.
Imaginea publică a lui Călin Georgescu îi învinge carenţele personale şi poate să atragă chiar şi intelectuali de bună factură.
Imaginea sa publică a fost construită doar până la un punct de prezumtiva echipă de marketing politic, până la punctul la care masele l-au văzut pe Georgescu drept „salvator”.
La ora asta, imaginea publică a lui Călin Georgescu este un construct colectiv alimentat de masa de cetăţeni – este o fiinţă virtuală însufleţită.
În ordinea realităţii, Georgescu nu a făcut nimic şi nu a dovedit că poate să facă ceva.
În ordinea lumii virtuale, i-a făcut praf pe toţi, de la Hristos până astăzi.
Este de ajuns „să intre în stare”, vorba Cristelei.
Citește și:
- Rechizitoriul Parchetelor Militare: „România este singura țară din Europa în care, după al Doilea Război Mondial, un șef de stat a fost executat în urma unui simulacru de proces”
- Revoluţia din ’89, de la mănăstirea Curtea de Argeş, văzută de Calinic: „Stareţul Chesarie mi-a cerut inventarul şi cheile, că ar veni armata să mă aresteze”
- Retrospectiva lui 2024! Anchete în exclusivitate, în fiecare miercuri, în „Jurnalul de Argeş”
Călin Georgescu este moştenitorul unei elaborări publice, pornind de la AUR şi trecând prin Şoşoacă, un produs colectiv de imagine, prezentând doar defectul particular că nu i se aprind beculeţele în succesiunea pentru care ne place în UE şi NATO.
El va fi dat la o parte numai de un moştenitor de imagine perfecţionat cu beculeţe verzi.
Altfel, dacă nu este exmatriculat din competiţia alegerilor prezidenţiale, părerea mea este că va câştiga.
Iar dacă va fi exmatriculat…:
– Panic – în engleză.
– Normalnâi – în ruseşte.
Aprovizionaţi-va cu apă şi hrană…
Articol preluat din ziarul Bursa.ro
0 Comentarii