# Afirmă Dan Pintilie, directorul Arhivelor Naţionale Argeş
# În ce stadiu se mai află sediul Arhivelor Naţionale, având în vedere scandalul „Garaiman”?
– Stadiul este unul bun. Nu e un sediu care stă să cadă, fiindcă nu e construit nici din turtă dulce, nici din mucava. Sigur că sunt posibilităţi de reparare a lui, iar în momentul în care va expira termenul acela de 5 ani de zile se va întocmi un proces verbal de recepţie definitivă a clădirii. Până atunci, constatăm ce se mai întâmplă.
„Eram în spital, când a fost arestat dl. Garaiman”
# Bun, dar în cazul în care se găsesc totuşi vicii grave de execuţie…
– Probabil că cel care a construit şi căruia i s-a reţinut probabil o sumă de bani, ca şi garanţie, va efectua lucrările de reparaţie. În cazul în care el nu va putea să facă acest lucru (patronul de la firma Rebob – Robert Matei este arestat, alături de comisarul şef Alexandru Garaiman, n.red) va construi altcineva. Iar, la licitaţie, nu aş putea să vă spun ce se va întâmpla.
# Cum comentaţi arestarea lui Alexandru Garaiman?
– Nu pot să comentez pentru că mă aflam în spital când a fost arestat dl. Garaiman. Având în vedere accidentul de maşină pe care l-am suferit, am aflat ulterior că a fost arestat. Nu cunosc alte amănunte.
# Cum colaboraţi cu noul şef de la Logistică din cadrul Poliţiei Judeţene?
– Deocamdată, foarte bine. Noul şef este un om foarte deschis, exact ceea ce ne trebuie pentru activitatea curentă în care suntem ajutaţi.
# Să înţeleg că există o colaborare mai bună decât cea cu comisarul şef Garaiman?
– Eu am avut relaţii foarte bune şi cu dl Garaiman şi cu dl Radu, actualul şef de la Logistică. Deci nu este o diferenţă, din punctul acesta de vedere, pentru că noi, Arhivele de Stat, am fost un serviciu care ne-am cunoscut limitele şi am solicitat Inspectoratului Judeţean de Poliţie numai ceea ce ni se cuvenea din punct de vedere al desfăşurării unei bune activităţi.
# Pe 30 octombrie a fost ziua Arhivelor, motiv pentru care v-am şi solicitat acest interviu. Cum aţi sărbătorit?
– Pe 30 octombrie, fiecare Direcţie a Arhivelor Statului obişnuia să marcheze evenimentul, fie prin expoziţii, fie prin activităţi cu publicul. Din păcate, noi nu am reuşit încă să facem nicio expoziţie pentru că ea trebuie făcută în colaborare cu o altă instituţie, cum ar fi Biblioteca Judeţeană, pentru că noi nu avem un spaţiul al nostru, adecvat pentru un asemenea eveniment. Pe de altă parte, nici şcolile nu sunt amatoare de un schimb de experienţă cu documentele pe care le deţinem. Oricum, vom face tot posibilul să reluăm aceste activităţi, mai ales că, în răstimpul în care am lipsit pe motive medicale, colectivul tânăr care m-a înlocuit nu a iniţiat vreun demers în acest sens.
„Documentul de cancelarie din Moldova a fost descoperit în arhiva Judecătoriei Câmpulung”
# Pentru cultura mea generală, dar şi a celor care ne citesc, spuneţi-mi, vă rog, care este cel mai vechi document existent la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Argeş?
– Avem un document emis de cancelaria lui Ştefan cel Mare la 1475, care întăreşte locuitorilor dintr-un sat dreptul la proprietate asupra terenului respectiv. E un document deosebit de important şi atestă schimburile existente de populaţie din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania şi faptul că aceste documente de cancelarie iată că au circulat. Deci un document de cancelarie moldoveană a circulat şi a ajuns pe teritoriul Ţării Româneşti, unde a fost şi găsit, într-o arhivă a Judecătoriei Câmpulung. Acest document are o valoare inestimabilă având în vedere că nu avem foarte multe documente cu privire la activitatea divanurilor şi a cancelariilor domneşti.
# În privinţa dosarelor clasificate ce ne puteţi spune?
– Din acest punct de vedere au fost, în decursul timpului, o serie de instituţii de la care am preluat documente şi care aveau marcate anumite documente cu diferite niveluri de clasificare. Dar trebuie ştiut că, practic, ele nu ating interesele cetăţenilor şi nici zona aceasta de apărare şi integritate teritorială a ţării. Prin urmare, pot fi studiate de cercetători, dar numai în sălile de studiu deoarece sunt destul de vechi.
# Daţi-ne un exemplu de astfel de document.
– Erau clasificate şi documente de genul: „Mâine voi veni în control la dvs”, care era clasificat, ca secret de serviciu. Iată cum doar o simplă venire a unui şef de birou în control devenea un document clasificat. Acest fenomen a apărut în momentul în care a trebuit să preluăm documente de la societăţile lichidate şi care, practic, aveau unele categorii de documente clasificate şi cu care ne-am trezit preluate. De asemenea, am preluat de la Consiliul Judeţean o serie de decrete de expropiere care erau cu diferite nivele de clasificare, dar care, prin ordonanţe de guvern, au fost declasificate.
„N-am preluat arhivele SRI-ului, din lipsă de spaţiu”
# Prin arhiva dvs au existat sau există documente ale fostei securităţi din Piteşti?
– Nu am avut niciodată aşa ceva pentru că serviciile judeţene de arhivă s-au înfiinţat în 1951 şi, practic, toate instituţiile îşi deţineau documentele, timp de 30 de ani de la crearea lor. Iar arhivele au fost înfiinţate, ca o unitate administrativă în fiecare judeţ, abia în ’51. Între timp, aceste documente fiind de o importanţă deosebită, în niciun caz Securitatea nu ni le preda nouă. Mai ales că decretul nostru de activitate şi legile după care noi am funcţionat permite anumitor instituţii, cum sunt SRI, SPP, SIE, să-şi păstreze propria arhivă urmând ca, atunci când se va dori şi va exista spaţiu, să fie preluate de noi, dar numai după perioada legală de 30 de ani.
# Asta înseamnă că, până acum, trebuiau să vă parvină mai multe documente clasificate de la aceste instituţii.
– Trebuiau să ne parvină, numai că în anii ’80 noi nu aveam spaţiu de depozitare şi nici instituţiile respective nu erau interesate să ne predea nouă aceste documente, fiindcă aveau propria arhivă.
# Şi nici după revoluţie?
– Nici atunci nu aveam spaţiu, iar ei şi-au păstrat mai departe aceste arhive, fie că vorbim de SRI sau de Inspectoratul de Poliţie Argeş, care le gestionează în continuare.
(Marius Ionel)
0 Comentarii