Sâmbătă, 16 octombrie 2010, senatorul liberal Varujan Vosganian şi-a lansat la Piteşti  „Cartea şoaptelor”, un roman tulburător despre genocidul din 1915 împotriva armenilor. Prima lansare a avut loc în vară la Centrul Cultural, iar cea de sâmbătă la Biblioteca Judeţeană din Piteşti. Anul trecut, „Cartea şoaptelor” a fost laureata premiului Cartea Anului 2009. Despre carte, ca şi despre omul de cultură Varujan Vosganian au vorbit pe larg, în prima parte a evenimentului, Mihai Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene, scriitorul Nicolae Oprea, preşedintele Filialei Argeş a Uniunii Scriitorilor,  poeta Denisa Popescu, Cristian Cocea şi alţii. Lansarea „Cărţii şoaptelor” a lui Varujan Vosganian  a adunat sâmbătă, în jurul prânzului, toată protipendada liberală argeşeană, în frunte cu preşedintele Ion Popa, medicul Gabriel Copciag, avocatul Radu Perianu, silvicultorul Valerian Jinga, Geta Armanaschi etc. De asemenea,  la eveniment au mai  fost prezenţi oameni de cultură, scriitori şi un public numeros iubitor de carte.

Nu se mai poate scrie despre istoria armenilor fără „Cartea şoaptelor”

Dar, mai bine decât oricine, însuşi Varujan Vosganian a evidenţiat, într-un discurs impresionant, ceea ce merită ştiut despre acest volum. „Nu este o carte doar despre poporul armean. M-am simţit măgulit când criticii au spus că nu se mai poate scrie despre istoria armenilor fără a face referire la această carte. Dar ea este, deopotrivă, despre poporul român, despre poporul evreu. Cartea vorbeşte despre două drepturi fundamentale ale omului, care nu sunt trecute în constituţiile statelor lumii. Dreptul la fericire este unul dintre acestea. El este menţionat doar în Constituţia SUA, dar în niciuna din Europa. Un alt drept, care nu este în nicio constituţie, este dreptul la suferinţă. Dar nu dreptul de a-i face pe alţii să sufere, ci acela de a respecta suferinţa altora. Fiecare are propriile repere şi simboluri, pe care nimeni nu trebuie să le profaneze. Este «Cartea şoaptelor» pentru că atunci când eşti furios strigi, când minţi îţi tremură vocea, dar când eşti sincer şopteşti. Nu am auzit pe nimeni să strige la spovedanie. Am fost întrebat de cineva cum trebuie citită această carte. I-am spus că ea trebuie începută abia când ai terminat-o”, spunea Varujan Vosganian.

O provocare lansată de profesorul Minasian

Lansarea volumului de debut a lui Varujan Vosganian a avut parte şi de momente inedite. Prezent la eveniment, veteranul de vârstă al comunităţii armene din Piteşti, redutabilul profesor de matematică Eduard Minasian, a lansat o provocare inedită. Punând la bătaie, ca premiu, cartea lansată, el a întrebat auditoriul de ce autorul Varujan Vosganian şi-a intitulat volumul „Cartea şoaptelor”. Câştigătorul cărţii a fost tot un armean şi anume avocatul piteştean Răzvan Gheorghiu, un prieten apropiat de-al  lui Varujan Vosganian. Explicaţia titlului cărţii sună cam aşa. Răvăşiţi de genocidul  din 1915 împotriva predecesorilor lor, bătrânii au început să povestească nepoţilor, în şoaptă, suferinţele neamului armenesc care a fost surghiunit de guvernul Turciei în cercurile morţii din deşertul Deir-ez-Zor. Peste 1,5 milioane de armeni au fost exterminaţi, adică jumătate din populaţie. Povestind despre acest genocid, bătrânii au încercat să se despovăreze de o traumă ce a lăsat urme adânci în sufletul poporului armean, până în zilele noastre. De o astfel de poveste a avut parte şi Varujan Vosganian, şoptită de bunicul Garabet Vosganian sau de bunicul, din partea mamei, Setrak. Povara acestei cărţi nu a fost uşoară pentru Vosganian şi a fost nevoie de multă tărie de caracter să dea la iveală durerea neamului armenesc din care face şi el parte.
(Iuliana Obreja)