Web Analytics

Bumbescu: ,,În amintirea lui Ilie Bărbulescu, nu o să-i șterg niciodată numărul de telefon din memorie…”

de | 4.02.2020 16:13 | Actualitate

Lumea sportului românesc a primit cu durere și tristețe vestea trecerii în neființă a marelui jucător de fotbal Ilie Bărbulescu, înmormântat astăzi la Pitești, în Cimitirul Militar. Câțiva dintre colegii de echipă, contactați de Jurnalul de Argeș, au acceptat să vorbească despre omul și fotbalistul Ilie Bărbulescu, căruia publicul îi mai spunea și ”Balamuc”.

Adrian Bumbescu: ,,Am fost ieri, luni, la Pitești împreună cu Pițurcă, cu Lăcătuș, cu Iovan, cu Belodedici, cu aproape toți băieții de la Steaua să ne luăm un ultim omagiu de la el. Ilie a fost pentru mine ca un frate, zilnic vorbeam la telefon. Mai și glumeam, mai și râdeam, ne mai spuneam și of-urile. El era mereu cu problema că nu i se face rentă viageră. Ăsta era of-ul lui. Uite că ajungi mare glorie și… Ilie nu a avut medic de familie, nu a avut asigurare medicală, cred că nu își mai făcuse control medical de foarte mult timp. Vorbeam și cu Mariana, soția sa, care spunea că nu și-a mai făcut un control de foarte mult timp. El credea că e mereu tânăr și sănătos! În amintirea lui nu o să-i șterg niciodată numărul de telefon din memorie…Ieri când am fost la Pitești adus coroane de flori și din partea lui CSA Steaua și din partea noastră. Am făcut tot ce puteam în memoria lui!”.

,,Era tot timpul vesel, tot timpul pus pe glume, trăia viața asta în felul lui. S-a dus dintre noi tot așa… liniștit, în somn…”

Marin Radu II: ,,A fost un om tare hazliu, un om vesel. A fost un coleg și un prieten foarte bun. Cel puțin pentru mine care ne cunoșteam de atâția ani de zile! În acești 55 de ani de când ne cunoaștem noi, eu niciodată nu m-am certat cu el, niciodată nu am fost supărați unul cu altul. Am avut și lucruri mai puțin plăcute în viața noastră, am trecut peste ele, dar am cunoscut și foarte multe lucruri frumoase, am trăit foarte multe lucruri frumoase împreună și lucuri frumoase datorate în primul rând fotbalului, cel care ne-a fost alături atâția și atâția ani de zile. Asta este! Este o pierdere enormă. A plecat prea de tânăr, mai avea mult de trăit, trebuia să lupte mai mult cu problemele astea ale vieții, dar toate au un sfârșit din păcate. Sunt multe întâmplări frumoase, dar acum sunt sub impulsul acesta al supărării… Ilie era un tip foarte prietenos, un tip care îi plăcea viața, un tip care nu ținea supărări. Era tot timpul vesel, tot timpul pus pe glume, trăia viața asta în felul lui. S-a dus dintre noi tot așa… liniștit, în somn… Familia, copii lui, nepoții lui vor rămâne toată viața cu o amintire frumoasă pentru că a fost un om minunat”.

,,Ilie a fost un om deosebit, un om vesel… Rămân acum decât regrete și amintiri!”

Doru Toma: ,,Este un moment greu pentru mine personal și un moment delicat. Ilie a fost un om deosebit, un om vesel… Am trăit multe momente frumoase cu el, dar acum nu aș putea să vorbesc pentru că este un moment nepotrivit. Iliuță a însemnat pentru mine și cred că și pentru colegii mei un frate care iată acum s-a dus. S-a cam grăbit! Nu știu de ce s-a grăbit atât de mult? Fiecare are soarta lui și când se termină ața pe mosor nu avem ce face. Sunt lucruri pe care nu le putem ști niciodată. Rămân acum decât regrete și amintiri!”.

,,I-a plăcut viața, tot timpul a fost un tip fericit, tot timpul a fost un om care vroia să ne dea binecuvântare ca la un frate”

Viorel Moiceanu: ,,Ilie a fost tot timpul hazliu, tot timpul a avut nevoie de un fel de comedie. El a fost tot timpul omul care a făcut din noi niște oameni ca să nu fim triști. Și până la urma urmei iată că s-a dus el… N-aș vrea să spun mai multe pentru că acest om și vecinul meu mi-a fost ca un frate. Nu a existat vreodată o discuție contradictorie sau o divergență între noi, nici ca fotbaliști, nici ca vecini. Aș vrea să înțeleagă lumea că am fost chiar niște colegi minunați, niște vecini minunați, copii lui au crescut lângă copilul meu… Deci a fost un super om care chiar dacă te supăra, într-o jumătate de oră era în stare să spună că a glumit. Deci nu sunt cuvinte decât de apreciere. Am vorbit cu Adi Bumbescu, cu Lăcătuș și toți cei care au venit la Pitești și am ajuns la concluzia, dacă pot spune așa, că Ilie nu a fost decât un om hazliu și o mare valoare sportivă. Era un tip care te incita la voie bună, la prietenie… Era un simpatic! Nu putem să spunem nimic de rău despre el pentru că așa este! Nu îl lăudăm, nu îl încondeiem… ăsta a fost Ilie Bărbulescu. I-a plăcut viața, tot timpul a fost un tip fericit, tot timpul a fost un om care vroia să ne dea binecuvântare ca la un frate, să trăim la fel ca el”.

,,Ilie îi spunea doctorului că îl doare glezna și că trebuie să-i pună câte o compresă de 500 de lei și trecea glezna imediat”

Daniel Ionașcu: ,,Ilie a fost un om extraordinar. Îmi amintesc că Nea Gică Dobrin și ăștia mai bătrânii se duceau la doctorul Tomescu și le spunea că li s-a umflat glezna și că nu poate să facă antrenamente. Imediat după ce se duceau ăștia apărea și Ilie și îi spunea doctorului că nu poate să facă antrenament că îl doare glezna, bineînțeles că glezna nu avea nimic. Mai mereu Ilie se ducea la doctor că are glezna umflată și că trebuie să-i pună acolo câte o compresă de 300 sau 500 de lei și trecea glezna imediat. Doctorul spunea mereu: Ăsta e Balamuc! Ăsta e Balamuc! Asta era o practică care se făcea prin cabine pe acolo. Și cred că se întâmpla chiar înainte ca FC Argeș să câștige al doilea titlu din istorie. Am mai avut multe amintiri cu Ilie și pe la Scornicești… Era totul numai caterincă! Îmi amintesc că a fost la mine la cununia civilă și avea un câine boxer pe care îl luase de la Halagian și pe care îl chema Congo. A venit acasă și a găsit toți pantofi făcuți praf și așa a venit cu câinele la cununia civilă. L-a legat în antreu la mine de o masă, iar noi eram în sufragerie. Păi când a acuzit câinele vocea lui Ilie a plecat cu tot cu masă și mi-a făcut în casă varză”.

,,Pe la 18 ani mi-a lăsat toată averea pentru că scăpase teafăr din avionul spre Cuba”

Gheorghe Cristian: ,,Eu am stat cu el în cameră în cantonamente de pe la vârsta de 17 ani de la lotul național de juniori și pot spune că a fost un băiat extraordinar, un băiat sufletist, de viață. Tot timpul râdeam, glumeam împreună. Era pus pe glume, tot felul de chestii din astea care țineau de viața asta puțin extrasportivă când nu mai eram concentrați numai pe fotbal. Un băiat de milioane!

Marius Ionel

Foto: Agerpres

Articol scris de Marius Ionel

Distribuie!

0 Comentarii

Ultimele articole