Mircea Bărbuceanu, lect. univ. dr., în decursul activității pline de succese personale în cadrul Universității de Stat din Pitești, în mod indiscutabil a luptat permanent împotriva ilegalităților grave și foarte grave care s-au întâmplat acolo. Un grup de cititori ne atrage atenția, însă, că nu există un răspuns public, până acum, dacă furturile de milioane de euro, șantajele, salarizările ilegale etc. s-au întâmplat în realitate sau doar în mintea înfierbântată a lectorului universitar doctor Mircea Bărbuceanu. Așadar, vom publica cele mai importante articole care au apărut pe această temă de-a lungul anilor și așteptăm răspuns de la instituțiile implicate, începând de la Comisia de etică din UPIT și până la Ministerul Educației Naționale sau cum s-o mai fi numit acesta.
„Gheorghe Barbu a încercat să-i mituiască pe mulţi din membrii Senatului cu sponsorizări”
Pe 8 noiembrie 2012, liderul SLUP Mircea Bărbuceanu trimitea membrilor de sindicat o informare legată de ieșirea la pensie a fostului rector Gheorghe Barbu, informare în care continuă atacurile asupra acestuia.
Iată ce scria Mircea Bărbuceanu în acea informare:
„Pentru a pune capăt zvonurilor care circulă, vă anunț că într-adevăr ieri, 7 noiembrie 2012, Gheorghe Barbu a primit decizia de pensionare. Îmi permit doar un scurt și ultim comentariu despre acest personaj de (acum) tristă amintire, dorind la acest moment doar ca Universitatea din Pitești să treacă mai repede peste o perioadă de maximă rușine din istoria ei de 50 de ani, perioadă în care am ajuns codașii României pe toate planurile și binecunoscuți doar prin performanțele în ale jafului, lăcomiei și ilegalităţilor unei rețele de crimă economică organizată, cu legături la cele mai înalte niveluri (fapt ce le-a permis să aibă parte de tratamente «blânde» «in»justiției românești, manifestate prin recunoașterea gravității faptelor penale, dar aplicarea unor sancțiuni ce uimesc zilnic forurile europene…). Gheorghe Barbu ne părăsește exact așa cum merită: într-un mod JOSNIC și UMIL! Decizia de pensionare i-a fost înmânată ieri de colegul nostru Cătălin Crăciun, un om cu suflet mare, care îi «datorează» lui Gheorghe Barbu și locotenentului acestuia, Ileana Bălan, două boli profesionale incurabile, pe care le-a dobândit ca urmare a «pedepsei» că nu a vrut să iasă din SLUP…
În ultimele zile fostul rector s-a milogit – la propriu! – de mulți să i se prelungească activitatea, a încercat în stilul său caracteristic să mituiască pe mulți din membrii Senatului cu sponsorizări, contracte pe fonduri structurale (cu unii chiar a reușit…) etc. etc. pentru a le câștigă votul, a împroșcat cu venin pe toți cei ce i-au solicitat să se retragă cu demnitate… Din păcate pentru el și din fericire pentru noi, marea majoritate a comunității academice a Universității din Pitești a arătat în aceste zile că s-a trezit, că dorește irevocabil altceva decât feudalismul și decăderea în care a fost cufundată sub domnia unui impostor”.
Tot Mircea Bărbuceanu mai spune următoarele, în informarea din 8 noiembrie 2012:
„În ultimele ședințe ale Senatului Universității, Gheorghe Barbu a dat cea mai clară dovadă a «calității» sale de «profesor universitar». A arătat tuturor o lipsă de demnitate, o lăcomie și o disperare cum rar ne-a fost dat să vedem… Cu toții am avut în față un om mic, un om disperat, un individ care trăia într-o lume paralelă cu realitatea, care încă mai credea că este «marele rector» și care încerca să-i convingă pe cei prezenți de «cinstea» lui și ne citea de zor de pe niște ciorne – care îi tremurau de indignare că nu este crezut… – numeroasele sale «merite» și comisii din care a făcut parte… Scârbiți de comportamentul acestuia, mai mult de 2/3 din membrii Senatului au plecat din sală atunci când a fost vorba să voteze prelungirea activității fostului rector (cei mai mulți nu au venit de la început). Din 63 de senatori au rămas în sală doar puțin peste 20, forul rămânând fără cvorumul legal.
Printre cei care au rămas am fost și eu, subsemnatul. Am rămas doar ca să fiu martorul reechilibrării acelei balanțe universale care consfințește o lege universală a conservării, conform căreia ceea ce pui pe un taler primești pe celălalt… Aviz multor amatori! Am intervenit doar în a-i aminti lui Gheorghe Barbu că pleacă exact în modul în care a umilit și alungat mulți oameni de valoare ai Universității din Pitești, pentru a face loc sieși sau multor indivizi de aceeași factură, foști colaboratori ai Securității, indivizi cu «dosare» grele, majoritatea tot impostori de același calibru…
Gândul meu a mers în acele clipe – așa cum am spus celor prezenți… – la academicianul Adelina Georgescu, unul dintre oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut și căruia mă bucur că i-am fost un apropiat. Un om care s-a luptat singură cu rețeaua lui Gheorghe Barbu. Un OM despre care Gheorghe Barbu – în cel mai securist stil posibil, deprins la școlile «de profil» unde a fost educat… – a creat multora imaginea unui nebun, a unui certăreț care a vrut distrugerea Universității! Ceea ce a încercat, de altfel, și cu noi, cei din conducerea SLUP, cum bine se știe… După o relație extrem de apropiată în ultimii ani cu mine și cu cei din jurul meu, doamna academician Adelina Georgescu ne-a sunat cu numai câteva zile înainte să moară și ne-a pus să-i promitem că vom merge până la capăt! Va mărturisesc că, dacă nu era acel telefon, mulți ne gândeam să ne oprim, pentru că simțeam la acel moment o foarte mare dezamăgire că, după multe suferințe și strădanii, nu reușim să obținem dreptatea dovedită”.
