Datorăm situația în care ne aflăm la acest moment ca țară și ca imagine în lume în primul rând ADN-ului nostru. A spus-o cu mulți ani în urmă un politician ce nu s-a sfiit să pună degetul pe rană: „România nu duce lipsă de inteligențe, ci de caractere”.
Iar după 1989, deriva s-a accentuat an după an, favorizată de o legislație permisivă, de indecizia și amatorismul politic de care au dat dovadă prea mulți oportuniști și liber schimbiști; de scăderea dramatică a calității învățământului, de la cel primar până la cel universitar, de unde s-au obținut masterate și doctorate la kilogram; de la consumul de etnobotanice și droguri în rândul tinerilor; de la exodul forței de muncă, dar și a inteligențelor spre vestul Europei și America; de la obrăznicia ostentativă a golanilor mioritici. Dacă zi de zi trăim într-o atmosferă în care-și dau mâna penibilul, grotescul și mascarada, în anii electorali, pentru oamenii întregi la cap, nebunia devine de nesuportat. Li se face lehamite de gâlceava continuă, de zgomotul asurzitor făcut prin studiourile de televiziune de cohorte de politologi, politruci, sociologi, economiști, generali în retragere, pretinși lideri de opinie, mitingiști, aspiranți la funcții și demnități, atât în marile orașe, cât și în comune, unde majoritatea locuitorilor au privata în fundul grădinii.
Sunt zone mai ales în satele montane unde decăderea progresivă prin depopulare, defrișări sălbatice, lipsa locurilor de muncă și decesele bătrânilor au făcut ravagii. Bogăția unora nu schimbă în niciun fel situația. Suntem categoric o țară bolnavă și foarte greu de vindecat. Grosul populației are nostalgii comunistoide și a trecut prin școli precum gâștile prin apă. L-am auzit recent pe istoricul I.A. Pop, președintele Academiei Române: „România se poate vindeca prin educație”. Care educație și în câți ani?
Dr. Viorel Pătraşcu
P.S. 3 mai 2024, Vinerea Mare, înainte de Paște. Aglomerație la casele de marcat dintr-un supermarket. O doamnă distinsă, probabil octogenară, îi spune civilizat unui bărbat tânăr că a lăsat aiurea un cărucior care încurcă lumea. Replica lui s-a auzit până în stradă: „Auzi, madam, dar o flegmă în ochi nu vrei?!”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „De ce nu ţi-ai ales tu altă meserie?”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Viaţa ca o loterie
0 Comentarii