Românii, îndeosebi cei din rural, foști ceapiști, azi cocoșați de boli, necazuri și nevoi, cu pensii de mizerie, dar și de o credulitate proverbială, recurg adeseori la tratamente empirice, auzite din moși-strămoși, sau la medicamente pe care televiziunile le promovează, încurajându-i să nu mai meargă la medici.
…„Câți ani am? Păi, am 70. Acu’ un an m-am pocăit, că la ăștia nu e nici mincinoși, nici bețivi. De când mă știu, io mă dădeam la mâncătoria de piele cu aloi. Cineva mi-a spus că e mai bun să te freci cu doi căței de usturoi puși în spirt. Așa am făcut și uite ce bășici mi-a apărut. De aloi am auzit la televizor pe TVR pentru pocăiți. Nu mă uit la altu’ post, că te ia cu vorbe și nimic despre Dumnezeu.
N-am nici pensie, nici ajutor social. Carnea nu-mi place, trăiesc doar cu teci, spanac și urzici. Omu’ mi-a murit acu’ opt ani. Nu mă înțelegea și nu mai vreau să aud de el. Am șase fete și un băiat. Ginerii e destul de buni. Da’ ce să-mi facă ei când mă ia pe mine cu capu’. Dacă mă supără cineva, mă apucă nebuneala. Atunci nu mai am caracter și fac toate alea rele. Am o nepoată de 6 ani, aia care e pe hol, pe care o bat. Nu vreau, da’ nu pot să mă abțin. Mă pui în genunchi și mă rog să mă potolesc. Degeaba.
Când îmi vine nebuneala, m-aș omorî. Da’ nu am coraj. Să mă duc la pastor să mă spovedesc? Mai pastor ca Dumnezeu nu e nimeni!”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Mult trăieşti, destule pătimeşti
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Mă încearcă unii cu oaţapu”
0 Comentarii