… 1967. Eram student medicinist în anul IV și, după primii trei ani preclinici în care se tocește de-ți sar capacele, am intrat pentru stagii succesive în cele mai prestigioase clinici universitare din București. Primul popas a fost la Spitalul Colțea, copleșit de emoția că voi fi în preajma unor corifei ai cardiologiei românești.
Acolo, la raportul de gardă, am aflat de la profesorul Mihai Anton că în urmă cu două zile, la Cape Town, capitala Africii de Sud și unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, medicul Christiaan Barnard efectuase cu succes primul transplant de cord la nivel mondial. Fusese parcă predestinat ca, la la doar 50 km de Capul Bunei Speranțe, să se nască speranța de salvare a miilor de năpăstuiți ai sorții pentru care transplantul de inimă, ficat sau rinichi este ultima soluție.
Peste doi ani, la Spitalul de Urgență situat lângă Stadionul Dinamo, am fost în sala de operație unde s-a intervenit pentru salvarea unui bărbat în vârstă de 40 de ani ce fusese accidentat de o mașină pe bulevardul Magheru. Deschiderea abdomenului său a relevat că, din naștere, avea un singur rinichi care fusese făcut praf și imposibil de recuperat. Nefericitul habar nu avea că are doar un rinichi. La acea vreme nu apăruse nici dializa (rinichi artificial), iar decesul a survenit peste 48 de ore.
Recent am consultat la cabinet o tânără căreia nu-i deconspir vârsta și profesia. Din vorbă în vorbă, mi-a spus că la 12 ani i s-a depistat o malformație renală care impunea ca soluție doar transplantul. A fost norocoasă. Fiind pe o listă de așteptare, la puțin timp a putut primi un rinichi al unei femei care decedase într-un accident rutier. Celălalt rinichi al decedatei a ajuns la un adolescent dintr-un alt oraș. Ambii primitori se simt bine, vorbesc uneori la telefon și se consideră „frați de rinichi”.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Nu există boli, există bolnavi
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Viaţa sexuală la români – între extaz şi balamuc
0 Comentarii