A venit însoțit de un ginere. Mi-a fost drag din prima clipă. Mi-am reamintit de țăranii bătrâni din anii ‘60, când mergeam în vacanța de vară într-un cătun de pe Valea Vâlsanului, unde se născuse tatăl meu. Toți munceau din greu zi-lumină la CAP, aveau un bun simț ancestral precum bunicii și străbunicii lor, unii purtau opinci, trăiau în case modeste, iar în ochii lor li se citea curățenia sufletească și lipsa parșiveniei.
… „Am 91 de ani bătuți pe muchie, iar nevasta are și ea 91 de ani. Am ajuns numai piele și oase, iar cu hainele pe mine am 48 de kile. În sat am fost 32 din leatu’ meu, adică 1934, iar acu’ mai trăim doar doi. N-am făcut decât patru clase și încă patru la fără frecvență pe vremea lu’ Ceaușescu. Când a început războiu’ al doilea, pe tăticu’ l-a concentrat, a ajuns până la Cotu’ Donului, iar mama a rămas cu cinci copii și săracă lipită pământului. Ăia cu CAP-ul nu a avut să ne ia decât o căruță veche.
Din 1967 am plecat la muncă pe șantiere, oriunde se putea câștiga un ban cinstit, ba în Pitești, ba la Colibași. De la CAP am avut pensie, da’ mi-a tăiat-o și am rămas cu 2.700 de lei de la stat. Am doi copii, fată și băiat, plus un ginere foarte bun, pe care-l consider tot copilu’ meu. N-am avut o viață ușoară: sărăcie, un război, cutremure și foamete, da’ nu m-am apucat de beție. Mă duc mereu la biserică duminica, muncesc prin grădină, am ținere de minte, n-am fumat, beau câte o țuiculiță pe zi amestecată cu apă sau suc, merg pe bicicleta mea veche și nu mi-e frică de moarte! În gură nu mai am niciun dinte și carnea o mestec între gingii. Era să uit: am o văcuță și un măgar.”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Informare medicală cu unele boli de dermatovenerice”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Nodulii mulgătorilor
0 Comentarii