De la vârsta de 18 ani și până acum, în epoca internetului, a telefoniei mobile și a inteligenței artificiale, sunt un devorator de presă scrisă. Atunci, ca student medicinist, am stat șase ani într-un cămin din Drumul Taberei, cu masă la cantină și cu puțini bani în buzunar. Eram singurul din acel cămin care își cumpăra „România Liberă”, „România literară”, „Luceafărul”, „Sportul popular” și „Contemporanul”. Iar după ’89 nu-mi lipsesc, săptămânal, „Dilema” și „Cațavenicii”.
Fostul optimist din primii ani după ’90 a devenit un pesimist care nu crede că ne vom reveni în viitorul apropiat. Iar deriva societății românești spre nicăieri va continua.
Pe Doru Bușcu, redactorul șef de la „Cațavencii”, un foarte apreciat editorialist, îl citesc de mulți ani. Pentru cei care nu-l urmăresc redau câteva pasaje dintr-un editorial apărut relativ recent: „… România decade intelectual și moral cu o viteză pe care n-a mai atins-o decât la începutul comunismului. Prăbușirea educației în aproape două generații a atras după sine prăbușirea vitalității sociale și a competitivității. Acea energie bună care la un moment dat construia baraje și care mai târziu a reușit să răstoarne comunismul s-a dus pe copcă. Societatea s-a blegit și s-a prostit, și-a pierdut musculatura fizică, a făcut burtă și dependență de internet. Dispărând armata obligatorie, tineretul sătesc a pierdut ocazia să se disciplineze, să învețe o meserie și să-și găsească o utilitate socială, transformându-se într-un corp imigraționist derutat, rătăcind între munci de mizerie în Occident, internet și periferia delincventă a orașelor interne… Societatea s-a trezit cu rezerve uriașe de agresivitate neutilizată și a început să clocotească ura”.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. D’ale noastre, româneşti
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Atenţie la orice rană provocată pe piele!
0 Comentarii