În ciuda asperităților vremii, preoții de la Bradu, au demonstrat cu succes credința în vechile valori spirituale ortodoxe, păstrându-le vii, fiind un exemplu permanent că omului trebuie să i te oferi ca model pentru a-l convinge să fie adevărat creştin şi cetăţean și au reușit astfel mai tot timpul să strângă lume multă care să asculte Cuvântul Domnului. În cele ce urmează puteți citi istoricul bisericilor din Bradu de Jos și Bradu de Sus, informații preluate de pe pagina de Facebook a comunei Bradu.
Biserica din Bradu de Jos este menționată pentru prima dată la 1824
Biserica din Bradu de Jos este menționată pentru prima dată pe la 1824 ca fiind o proprietate a moșnenilor din comună, construită din lemn tare și având hramul „Toți Sfinții”. La îndemnul Episcopului Ghenadie Petrescu, prin 1878, preotul Radu Dinescu se preocupă de obținerea aprobărilor pentru demolarea vechii bisericuțe de lemn și construirea uneia noi. Cu sprijinul sătenilor, noul edificiu al bisericii este ridicat și acoperit cu tablă la 8 mai 1879. Întrucât fondurile pentru finalizarea construcției nu au fost suficiente s-a apelat la strângerea de bani din mila credincioșilor, donații, cu aprobarea Protopopiei Argeșului fiind desemnat pentru această chestiune chiar preotul Radu Dinescu să se ocupe pentru o perioadă de 6 luni. Biserica a fost finalizată la data de 8 mai 1883, lucru pe care îl aflăm chiar din pisania de la intrare. Pictura din biserică a fost executată de către același pictor Gheorghe Stoenescu, care pictase și celelalte două biserici din Bradu de Sus și Geamăna, iar catapeteasma era din zid. Acoperișul avea, ca și acum de altfel, o singură turlă în care inițial a fost montat clopotul bisericii. Reparații la edificiu și lucrări de întreținere s-au mai efectuat în 1892, 1898 și în 1916, dar, binențeles și în anii următori. În 1927 pictura a fost refăcută în stil bizantin, în ulei, de pictorul Pătroi Mihail. În 1936 și prin strădania preotului Virgil Marinescu, o figură de excepție și dedicat întru totul comunității, s-a ridicat în apropiere de biserică Monumentul Eroilor. În 1959 tabla de pe acoperiș a fost înlocuită cu tablă zincată și a fost înlocuită crucea de pe catapeteasmă cu una nouă lucrată la Mănăstirea Plumbuita. În 1972 s-a consolidat edificiul bisericii cu stâlpi și centuri de beton. În 1987 s-a edificat o clopotniță separată de clădirea bisericii și în 1991 a fost restaurată pictura. Biserica din Bradu de Jos avea hramul „Duminica tuturor Sfinților” dar și hramurile secundare „Cuvioasa Paraschiva” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, ultimul sărbătorit și în prezent. Inițial în curtea bisericii s-a aflat și cimitirul, astăzi mai putându-se observa câteva cruci, acesta a fost însă mutat în locația actuală, pe un teren donat de preotul Marin Popescu și ulterior lărgit, în două rânduri în 1936 și 1972, în 1987 construindu-se și o troiță în cimitir.
Biserica din Bradu de Sus era sfințită în ziua de 20 septembrie 1885
Așezată în centrul satului Bradu de Sus, de-a lungul vremii Biserica Buna Vestire a ținut totdeauna aproape brădenii din acest sat, fiind oglinda unei comunități care a rămas unită în ciuda vicisitudinilor care au încercat-o. Fără fast, însă de o simplitate care impune oricui respect, imaginea bisericii din Bradu de Sus scoate în evidență iubirea oamenilor față de Dumnezeu și față de cei care aduc aici Cuvântul Domnului și te îmbie parcă să intri ca să descoperi o certitudine pe care niciodată nu o va găsi omul modern care judecă totul prin înțelegerea lui stereotipă și moartă.
Pe locul actualei biserici a existat mai întâi o bisericuță din lemn tare ce avea același hram Buna Vestire ca și astăzi, ridicată pe la 1753 de comunitatea rurală de aici. Construcția amplasată în cătunul Glăvani avea dimensiuni mici, era netencuită și nepictată, cu ferestre mici și fără turle, la fel ca multe alte bisericuțe rurale din principatele acelor vremuri. Biserica era proprietatea comunității moșnenilor brădeni de aici. În 1879, în timpul Episcopului Ghenadie Petrescu și al preotului Marin Dumitrescu, s-a obținut aprobarea construirii unei biserici noi, mai mari și din zidărie concomitent cu permisiunea demolării vechii bisericuțe din lemn. În ziua de 8 aprilie 1880 s-a început sfânta zidire a noului lăcaș, însă din cauza lipsei de bani finalizarea a stagnat. Cu aprobarea protopopului s-au strâns fonduri timp de 2-3 ani prin mila credincioșilor spre a veni în ajutorul zidirii bisericii, iar în 1885, deși încă în lucru, era terminată pictura noii biserici de pictorul Gheorghe Stoenescu din Pitești, unul din elevii mult mai celebrului Gheorghe Tătărescu. Noua biserică din cătunul Glăvani cu același hram, Buna Vestire, era sfințită în ziua de 20 septembrie 1885, era acoperită cu tablă și avea o singură turlă. Cam în aceeași perioadă, mai exact după 1874, se renunță la bisericuța din cătunul Vătășești, mult mai veche, cu hramul Sfântului Matei Evanghelistul din cauza stării de degradare dar și din cauza faptului că dezvoltarea satului luase o altă direcție, iar aici este mutat cimitirul din sat. Câteva cruci vechi de piatră din curtea Bisericii Buna Vestire amintesc de cimitirul de odinioară.
În 1968 este începută construirea în cimitir a unei capele, amintind de vechea bisericuţă din Vătăşeşti
În 1929 Biserica Buna Vestire este renovată, se reface pictura, se construiește din zid catapeteasma și se ridică o a doua turlă care va servi de clopotniță a bisericii. După 1945 odată cu instaurarea regimului comunist biserica este marginalizată din viața comunității brădene, cunoscută fiind politica comuniștilor de represiune, supraveghere şi control asupra bisericii. Cu toate acestea, însă, între 1962 și 1964 se reușește refacerea pardoselii din biserică cu mozaic și acoperirea cu tablă galvanizată iar în 1968 este începută construirea în cimitir a unei capele, amintind de vechea bisericuță din Vătășești. În anul 1971 este restaurată din nou pictura veche a bisericii și este construită o nouă casă parohială. Se ordonează curtea bisericii, care începea cu o pădure de cruci memoriale, aşezate în neorânduială de oameni. Aceste cruci sunt mutate în locul vechiului cimitir, în curtea din spatele bisericii. Curtea devine o oază de verdeaţă, un parc în toată puterea cuvântului, plantându-se flori şi gard viu, plopi şi binenţeles brazi – simbol al satului. Noul cimitir, care până atunci era parcă un câmp al nimănui este refăcut şi împrejmuit, pe tot perimetrul fiind plantaţi brazi. Capela este de asemenea restaurată și finalizată. În 1989 este înlocuită vechea catapetească din zid a bisericii cu una din lemn sculptat de stejar. Lucrările de reparație și consolidare a bisericii au continuat și după 1990, în prezent biserica având un standard de civilizație pe care poate nici ctitorii ei nu și l-au visat.
