Parohia Corbi cuprinde satul Corbi, așezat pe partea dreapta a râului Doamnei. Parohia are două biserici. Biserica veche este situată în piața satului cu același nume, ce formează și centrul civic al comunei și se mărginește la apus cu șoseaua județeană Corbi-Nucșoara. Biserica veche devenind neîncăpătoare și fiind degradată, în anul 1941, enoriașii parohiei prin Consiliul parohial, au luat inițiativa construirii unei noi biserici, pe care au amplasat-o în imediata apropiere, la nord de biserica veche.
Biserica veche a fost construită de locuitorii satului în anul 1828
Este construită de locuitorii satului sub stăruința lui Ștefănică Frunzescu în anul 1828 și zugrăvită în anul 1830 din îndemnul logofătului Giurca Hagiu, în timpul arhiereului Grigore (1823-1838), care este menționat în pisania bisericii. Nu se cunosc nici zidarul constructor și nici zugravul. Biserica este în formă de corabie, împarțită în altar, naos, pronaos și tindă sau pridvor. Este ridicată, după cum au susținut unii din bătrânii satului, pe locul unei alte biserici mai mici, care a ars, despre care nu există informații sau date. Biserica este zidită din piatră intercalata cu cărămidă, atât la soclu, cât și la cornișe. Are un brâu proeminent între soclu și zidul propriu zis și un alt brâu, la fel, în apropierea cornișei. Pridvorul are în față doi stâlpi de zid pe care se sprijină două arcade larg deschise. Între stâlpi sunt treptele de intrare spre ușa bisericii. La pridvor și la pronaos platformele sunt orizontale, construite din scândură de brad, fixate pe grinzi de stejar ce se sprijinesc pe ziduri. Acoperișul este construit din lemn și din șiță de brad. Deasupra pronaosului este construită turla din scânduri de lemn și acoperită cu șiță. Turla servește de clopotniță. Atât locașul ușilor, de intrare în biserică, cât și locașul ferestrelor, este construit din stâlpi de piatră șlefuită pe care se fixează direct ferestrele și ușile. Pronaosul este despărțit de naos prin doi stâlpi pătrați și groși de zid, ce formează încă două intrări laterale pe lângă cea principală dintre acești stâlpi, în naos. Catapeteasma este din zid și are trei intrări în altar. Bolta de la naos se prelungește și în altar și e construită din leasă de nuiele de lemn de alun. Întreaga biserică este pardosită cu dale mari de piatră lustruită. Pictura bisericii este în tehnica tempera. Este afumată și în mare parte degradată. În unele părți este indescifrabilă. În altar, pe boltă, este zugrăvit Mântuitorul Iisus Hristos pe jilț, încadrat de un cerc cu scriere ilizibilă, încadrat de șase îngeri. În partea de răsărit se află Sfânta Fecioara Maria pe jilț, cu pruncul în brațe, încadrată de doi îngeri, iar în părți se află patru prooroci. Urmează, mai jos, două rânduri de sfinți așezate etajat. Numele sfinților, în cea mai mare parte, sunt șterse, ori ilizibile. În ceea ce privește starea bisericii trebuie menționat că bolta bisericii la altar și naos este fisurată din trecut, probabil din cauza diverselor cutremure și a vechimii. Și zidul prezintă asemenea fisuri. Acoperișul este bun. De reținut că urmare a cutremurului din 4 martie 1977 biserica nu a suferit nimic.
Biserica nouă a fost construită între anii 1941 și 1963
Biserica veche devenind neîncăpătoare și fiind degradată, în anul 1941, enoriașii parohiei prin Consiliul parohial, au luat inițiativa construirii unei noi biserici, pe care au amplasat-o în imediata apropiere, la nord de biserica veche. S-au orientat asupra unui locaș care să corespundă cerințelor prezente cât și pentru un viitor îndelungat, deci un locaș de închinare mult mai mare și mai impozant față de biserica veche. Aprobarea documentației, organizarea șantierului, coordonarea lucrărilor de fundație au fost conduse de preotul parohiei respective Gheorghe Popescu-Slănic. Continuarea lucrărilor din cărămidă la corpul bisericii, turlele, acoperișul, finisarea lor și dotarea bisericii s-au continuat din anul 1943 prin stăruința și abnegația preotului Ion Corbeanu. După îndelungata întrerupere în care s-au depus mari eforturi pentru procurarea fondurilor și a materialelor necesare, perioadă incertă în timpul războiului și după război, clădirea bisericii a fost terminată în anul 1963 și dată cultului în 25 octombrie 1964. Are hramul Sfânta Treime. Fondurile necesare au fost procurate prin contribuția masivă a enoriașilor și în oarecare parte de la Sfânta Episcopie a Râmnicului și Argeșului. Biserica este construită în formă de cruce și are două turle, cea mai mică servind de clopotniță. Fundația este din beton armat, corpul clădirii din cărămidă și stâlpi de beton armat, acoperișul din lemn și învelit cu tablă galvanizată. Turlele au la bază câte un pătrat de șase metri întrerupte la mijloc de o centură de beton armat. Bolțile turlelor sunt construite din lemn și acoperite cu tablă galvanizată. Clădirea are în exterior un brâu îngropat în zid la distanța de peste un metru sub cornișe în care se poate aplica un ornament, lucru ce nu a mai fost aplicat. Brâul este încadrat sus și jos de două chenare mici, executate din cărămidă așezată în colțuri. Al treilea chenar similar cu cele două este imediat după cornișe. În partea de nord-vest, lângă pridvor, clădirea are o nișă în exterior, în interiorul căreia este amplasată ușa secundară a bisericii și scara care duce la cafasul corului și la clopotniță, în turla mică. În partea de sud a altarului este amplasată ușa de unde pornește un coridor din care se poate intra în altar sau direct în naos. Pridvorul bisericii este construit din cărămidă, susținut de patru stâlpi rotunzi care au la capătul de sus capiteluri. Printre acești stâlpi se află trecerea spre ușa principală a bisericii. Toate lucrările din fundație și zidărie au fost executate de meșterul zidar Nicolae Avramescu din Curtea de Argeș. Lucrările din lemn au fost executate de meșterul Ghica Ciolcă din satul Vâlsănești, comuna Mușetești, Argeș. Pictura a fost executată de pictorul Teodor Petrescu din comuna Tutana, județul Argeș.
M.I.
