Biserica de lemn din Bărbălani, comuna Cuca, județul Argeș, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului XIX, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete în tindă și iconostas pictat. Împreună cu cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice.
Biserica a fost ridicată între anii 1808-1819
Momentul ridicării bisericii de lemn din Bărbălani se poate aproxima în al doilea deceniu al secolului XIX. În catagrafia Argeșului de la 1824, în Bărbălani este menționată o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, „pe moșiea Cotmenii, făcută de diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici …, epistații moșiei”, alternativ „Drăguț ot Cotmeana”. Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de ruină. În lipsa unor inscripții certe, istoricii au datat biserica nuanțat. Radu Crețeanu o datează de pe la anul 1790, interpretând probabil datele catagrafiei de la 1824. Nicolae Stoicescu ia în considerare schimbarea de hram când propune o reparație radicală la 1859. Ioana Cristache-Panait propune o datare asemănătoare celei a lui Radu Crețeanu, dar nu-și poate clarifica exact schimbarea de hram. Deoarece în Bărbălani nu a fost atestată vreo biserică nici în anul 1774 nici în catagrafia de la 1808, lăcașul de lemn actual poate fi datat numai între anii 1808-1824. O oarecare restrângere a perioadei în care putea fi ridicată este dată de icoanele vechi păstrate. Două din vechile icoane împărătești se aseamănă picturii de pe tetrapod, datat în anul erei bizantine 7327, care corespunde anilor 1818-1819 ai erei noastre. Așadar biserica de lemn din Bărbălani a fost ridicată cel mai probabil între anii 1808-1819. Asemănările formale cu bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului conduc de altfel spre aceeași datare, la începutul secolului XIX.
În vremea episcopului de Argeș Gherasim Timuș „Piteșteanul” s-a schimbat învelitoarea de lemn
Iconostasul bisericii a fost pictat întâi în anii 1818-1819 și repictat după înlocuirea lui cu un perete de zid în anul 1859. Câteva icoane împărătești poartă anii 1858 și 1863, și au fost lucrate de zugravul Dimitrie. Acestea indică efortul de înzestrare cu cele necesare cultului în a doua parte a secolului XIX. Biserica a trecut din timp în timp prin necesare lucrări de reparații. Peste intrare, pe perete, este fixat un panou-pomelnic cu ctitorii care au contribuit la lucrările de modernizare și întreținere din anul 1899: „Cu ajutorul s[fintei troi]țe [în] anu[l] 1899 în zilele preaosfințitului episcop Gherasim Timuș [s-a repar]at î[n] această sf[ântă] biserică învelită par…”. Din pisanie și aspectul actual reiese că în vremea episcopului de Argeș Gherasim Timuș „Piteșteanul” s-a schimbat învelitoarea de lemn. Tot atunci sau după 1934 au fost probabil decupate și lărgite ferestrele și a fost închis pridvorul. Învelitoarea de lemn a fost schimbată în anii din urmă, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult argeșean.
Trăsături
Biserica este ridicată în formele tradiționale, cu o bute, protejată de un acoperiș comun în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul închis, continuând cu tinda (pronaosul), biserica (naosul) și încheind cu altarul mai îngust, poligonal. Cele trei încăperi inițiale, altarul, naosul și tinda, sunt acoperite cu o boltă continuă, „cerime”, construită pe nervuri de lemn curbate și înfundată cu scânduri subțiri prinse în cepuri de lemn. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete terminat sub nașterea bolții, perforat de accesul central, în ax. Altarul este ascuns de restul încăperilor prin structura iconostasului, care permite trei intrări rituale și un spațiu deschis sub rotundul bolții. Iconostasul este zidit între și puțin peste uși, și zugrăvit din 1859. Peste zidărie se păstrează tâmpla de lemn originală, zugrăvită, peste care se înalță crucea cu moleniile.
M.I.
